2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zârnă2 sf vz zână

zârnă1 sf [At: COTEANU, PL. 16 / V: (Îrg) zer~, zirm sm, zir~, (înv) zârm sm, dăr~, dâr~, (reg) zăr~, zdâ~, zernea, zirne, znirnă / Pl: ~ne / E: traco-dacă, cf vsl зарна] 1 (Reg) Plantă erbacee otrăvitoare din familia solanaceelor, cu frunze dințate, ovoidale, cu flori albe dispuse în mici raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi, folosită în medicina populară sau pe post de colorant [1] Si: (reg) buruiană-dulce, lăsnicior, moartea-porcilor, morea1, paslion, pătlăgea, poama-câinelui, turbare, umbra-nopții, vița-evreilor, zârnotă (Solanum nigrum). 2 Lăsnicior (Solanum dulcamara). 3 (Bot; îf zărnă) Clocotici2 (4) (Rhinanthus minor). 4 (Bot; îf znirnă) Mutătoare (Bryonia dioica). 5 (Bot) Volbură (Convolvulus arvensis). 6 Oaie care are lâna de culoare neagră.

  1. text modificat pentru a evita exprimarea aberantă din original: „ca și colorant” — Anca CĂLIN

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Din sl. zrŭno „boabă”, „grăunte”.

ZẤRNĂ, zârne, s. f. Plantă erbacee veninoasă, cu flori albe dispuse în mici umbele și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). – Slav (v. sl. zrŭno „boabă, grăunte”).

ZÂRNĂ ~e f. 1) Plantă erbacee având frunze dințate, flori mici albe și fructe rotunde, de culoare neagră. 2) Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre. /<sl. zruno

zârnă f. plantă veninoasă cu boabe negre (Solanum nigrum). [Slav. ZRŬNO].

ZÉRNĂ, zérne, s. f. v. zîrnă.

ZÎ́RNĂ, zîrne, s. f. Plantă veninoasă cu flori albe, dispuse în mici umbeie, și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum). Prin grăpare, o sumă de buruieni rădăcinoase, precum ar fi... zerna (zîrna) ș.a. se dezrădăcinează. PAMFILE, A. R. 72. Din frunze și poamă de zîrnă, scoarță de arin negru... se pregătește negrul. PAMFILE-LUPAȘCU, CROM. 147. – Variantă: zérnă s. f.

zî́rnă f., pl. e (cp. cu dacicu prodiórna, elebor, de unde ar veni și vsl. zrŭno, bg. zŭrno, grăunte. V. zîrnesc). Dulcamară. Elebor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zấrnă s. f., g.-d. art. zấrnei; pl. zấrne

zârnă s. f., g.-d. art. zârnei; pl. zârne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÂRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) lăsnicior, (reg.) umbra-nopții, (înv.) solan.

ZÂRNĂ s. v. lăsnicior.

ZÎRNĂ s. (BOT.; Solanum nigrum) (reg.) lăsnicior, umbra-nopții, (înv.) solan.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZẤRNĂ, zấrne, s. f. 3. Planta solanum dulcamara.

zîrnă (-ne), s. f.1. Plantă veninoasă, solan (Solanum nigrum). – 2. Lăsnicior (Solanum dulcamera). Sl. zrŭno „grăunte” (Tiktin; Conev 44; Candrea), din cauza formei fructului. Hasdeu se gîndea la un dacic *dierna (Col. lui Traian, 1873, 80) sau *prodiorna (Ist. critică, II, 1, 270), ipoteză care pare inutilă. Legătura cu mag. zolna (Cihac, II, 540) este improbabilă. – Der. zîrni, vb. refl. (a se zgîrci, a se strînge, a se ghemui) ca fructul, cf. pipernici (nu este probabilă legătura cu sl. zarinati „a închide”, sugerată de Cihac, II, 305).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZÎRNĂ subst. 1. – boier (Dm; C Ștef; 16 B I 109, II 204, 386) și s. (Cat); Zărn/ă b (Giur 261; 17 B II 204) etc.; -escu; -ești s. 2. Zirnea pren. (Pom). 3. Cf. Zarna boier munt. 1359 (Hurm. I2 60); – b. băn. (Drăg).

Intrare: Zârnă
Zârnă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zârnă
Intrare: zârnă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zârnă
  • zârna
plural
  • zârne
  • zârnele
genitiv-dativ singular
  • zârne
  • zârnei
plural
  • zârne
  • zârnelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zernă
  • zerna
plural
  • zerne
  • zernele
genitiv-dativ singular
  • zerne
  • zernei
plural
  • zerne
  • zernelor
vocativ singular
plural

zârnă Solanum zernă

  • 1. Plantă erbacee veninoasă cu frunze dințate, cu flori albe dispuse în raceme și cu fructe în formă de bobițe negre sau verzi (Solanum nigrum).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lăsnicior solan umbra-nopții 2 exemple
    exemple
    • Prin grăpare, o sumă de buruieni rădăcinoase, precum ar fi... zerna (zîrna) ș.a. se dezrădăcinează. PAMFILE, A. R. 72.
      surse: DLRLC
    • Din frunze și poamă de zîrnă, scoarță de arin negru... se pregătește negrul. PAMFILE-LUPAȘCU, CROM. 147.
      surse: DLRLC
  • 2. Varietate de viță de vie având struguri cu bobițe mici și negre.
    surse: NODEX

etimologie: