2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

zángăt sn vz zăngăt

zăngăt sn [At: ALECSANDRI, O. P. 42 / V: zinghet, zân~, zânghet, (reg) zan~, (îvr) zin~ / Pl: ~e / E: zâng + -ăt] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngăt s.n. Zăngănit. Expresul... trecu furtunos cu zăngăt de fiare (CE. PETR.). • pl. -e. și zîngăt, zingăt, zinghet, zînghet s.n. /zîng + -ăt.

zingăt s.n. v. zăngăt.

zinghet s.n. v. zăngăt

zînghet s.n. v. zăngăt.

ZẮNGĂT, zắngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zíngăt, zínghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. (Și în forma zîngăt) Zăngănit. Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. – Variante: zîngăt, zingăt (CONTEMPORANUL, VII 487), zinghét (ALECSANDRI, la CADE), zînghét (id. ib.) s. n.

ZÎ́NGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÎ́NGHET s. n. v. zăngăt.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.

zinghet n. zăngănit: un zinghet metalic AL. [Onomatopee din zing! (v. zăngănì)].

arată toate definițiile

Intrare: zânghet
zânghet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăngăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăt
  • zăngătul
  • zăngătu‑
plural
  • zăngăte
  • zăngătele
genitiv-dativ singular
  • zăngăt
  • zăngătului
plural
  • zăngăte
  • zăngătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghet
  • zinghetul
  • zinghetu‑
plural
  • zinghete
  • zinghetele
genitiv-dativ singular
  • zinghet
  • zinghetului
plural
  • zinghete
  • zinghetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingăt
  • zingătul
  • zingătu‑
plural
  • zingăte
  • zingătele
genitiv-dativ singular
  • zingăt
  • zingătului
plural
  • zingăte
  • zingătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânghet
  • zânghetul
  • zânghetu‑
plural
  • zânghete
  • zânghetele
genitiv-dativ singular
  • zânghet
  • zânghetului
plural
  • zânghete
  • zânghetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăt
  • zângătul
  • zângătu‑
plural
  • zângăte
  • zângătele
genitiv-dativ singular
  • zângăt
  • zângătului
plural
  • zângăte
  • zângătelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăngăt zinghet zingăt zânghet zângăt

etimologie:

  • Zâng + sufix -ăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM