ZĂPADĂ, zăpezi, s. f. Precipitație atmosferică în formă de fulgi albi, compuși din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi; omăt, nea. Lîngă drum bătut de sănii, Unde malul stă să cadă, Vede urme de dihănii înstelate pe zăpadă. TOPÎRCEANU, B. 17. Zăpada e pînă la brîu și ninge mereu, mărunt și cu temei. CARAGIALE, O. VII 454. Două iepe albe ca zăpada și iuți ca focul se sprijineau mai totdeauna de oiștea căruței. CREANGĂ, P. 106. S-a dus zăpada aibă de pe întinsul țării. ALECSANDRI, O. 174. Zăpada mieilor v. miel. ◊ Fig. (Cu aluzie la felul cum acoperă ninsoarea obiectele) Se vor așterne peste noi în straturi nepătrunse Zăpezile uitării. BENIUC, V. 32. (Cu aluzie la culoarea albă a ninsorii) La țărm corabia oprită E ninsă de zăpada lunii, Și marea tace odihnită De biciuirile furtunii. MACEDONSKI, O. I 153. Prin ei curge rumenirea, mîndră ca de trandafiri, Și zăpada viorie din obrajii tăi subțiri. EMINESCU, O. I 83.