zăpadă s.f 1 (meteor.) Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de gheață; ext. strat provenit din acumularea acestor fulgi, cînd temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. Zăpada strălucea de-ți lua vederile (AGÂR). ◊ Zăpezi persistente (sau permanente) = zăpezi care nu se topesc total de la un an la altul. Zăpada mieilor v. miel. ◊ Loc.adj. De zăpadă = alb. Și-nlănțuindu-mi gîtul cu brațe de zăpadă îmi întindeai o gură deschisă (EMIN.). ◊ Compar. Cearșafurile de paturi, albe ca zăpada (COCEA). ◊ Fig. Zăpezile uitării (BEN.). 2 (chim.) Zăpadă carbonică (sau de dioxid de carbon) = dioxid de carbon în stare solidă; gheață uscată. • pl. zăpezi, /de la zăpădi, prin derivare regresivă.