Definiția cu ID-ul 514382:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
zălud (-dă), adj. – Smintit, nebun. Sl., cf. sl. ludŭ „prost”, bg. zaludo, zaluden „leneș” (Conev 100; Scriban), sb., cr. sulud „nebun”. – Der. zăluzi, vb. (a se sminti), în Mold.; zăluzenie, s. f. (tîmpire).