ZÎMBOC, zîmbocuri și zîmboace, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. Săvai Toma ce-mi făcea?.. în trei brîne să-nchinga. Cu curele să strîngea Și-n zimboc că le punea, Binișor că să scula Și la murgul că mergea. PĂSCULESCU, L. P. 251. Mîna-n sîn că i-o băga, De cătărămi că mi-și da, Curelile le trăgea, Zîmboacele le scotea, MAT. FOLK. 31.