2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

xerografiat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: xerografia] Xerografiere.

xerografiat2, a [At: LR, 1989, 471 / Pl: ~ați, ~e / E: xerografia] Xeroxat2.

xerografiat, -ă adj. Xeroxat. • sil. -fi-at. pl. -ți, -te. /v. xerografia.

xerografia vt [At: LR 1989, 47 / Pzi: ~iez / E: xerograf] A multiplica prin xerografie.

xerografia vb. I. tr. A xeroxa. • sil. -fi-a. prez. ind. -iez. /de la xerograf; cf. germ. xerographieren.

XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafața unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, așa încât, în momentul în care li se aplică un strat de rășină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate inițial rețin depunerea de rășină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. și pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW]

XEROGRAFIÁ vb. tr. a multiplica prin xerografie. (< germ. xerographieren)

xerografiá vb. I A fotografia (la xerox) ◊ „Mai multe cărți pe care el credea că le deține în exclusivitate [...] xerografiindu-le «subversiv» înainte de 1989.” Lit. 3234/95 p. 2 (din xerografie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

xerografiát adj. m., pl. xerografiáți; f. sg. xerografiátă, pl. xerografiáte

xerografiá vb., ind. prez. 1 sg. xerografiéz, 3 sg. și pl. xerografiáză

Intrare: xerografiat
xerografiat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • xerografiat
  • xerografiatul
  • xerografiatu‑
  • xerografia
  • xerografiata
plural
  • xerografiați
  • xerografiații
  • xerografiate
  • xerografiatele
genitiv-dativ singular
  • xerografiat
  • xerografiatului
  • xerografiate
  • xerografiatei
plural
  • xerografiați
  • xerografiaților
  • xerografiate
  • xerografiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: xerografia
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • xerografia
  • xerografiere
  • xerografiat
  • xerografiatu‑
  • xerografiind
  • xerografiindu‑
singular plural
  • xerografia
  • xerografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • xerografiez
(să)
  • xerografiez
  • xerografiam
  • xerografiai
  • xerografiasem
a II-a (tu)
  • xerografiezi
(să)
  • xerografiezi
  • xerografiai
  • xerografiași
  • xerografiaseși
a III-a (el, ea)
  • xerografia
(să)
  • xerografieze
  • xerografia
  • xerografie
  • xerografiase
plural I (noi)
  • xerografiem
(să)
  • xerografiem
  • xerografiam
  • xerografiarăm
  • xerografiaserăm
  • xerografiasem
a II-a (voi)
  • xerografiați
(să)
  • xerografiați
  • xerografiați
  • xerografiarăți
  • xerografiaserăți
  • xerografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • xerografia
(să)
  • xerografieze
  • xerografiau
  • xerografia
  • xerografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

xerografia

  • 1. A multiplica prin xerografie.
    surse: MDN '00 DCR2 attach_file un exemplu
    exemple
    • Mai multe cărți pe care el credea că le deține în exclusivitate [...] xerografiindu-le «subversiv» înainte de 1989. Lit. 3234/95 p. 2.
      surse: DCR2

etimologie: