opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

xerografiat1 sn [At: MDA ms / Pl: (nob) ~uri / E: xerografia] Xerografiere.

xerografiat2, ~ă a [At: LR, 1989, 471 / Pl: ~ați, ~e / E: xerografia] Xeroxat2.

xerografiat, -ă adj. Xeroxat. • sil. -fi-at. pl. -ți, -te. /v. xerografia.

XEROGRAFIÁ, xerografiéz, vb. I. Tranz. A supune procesului de copiere un material tipărit, scris sau ilustrat de pe hârtie sau film, în care regiunile de pe suprafața unei coli albe corespunzătoare acelora ale originalului care se doresc a fi reproduse sunt sensibilizate prin încărcare electrostatică, așa încât, în momentul în care li se aplică un strat de rășină colorată încărcat cu sarcină opusă, doar regiunile încărcate inițial rețin depunerea de rășină care ulterior este integrată în mod permanent în coala albă. [ind. prez. 3 sg. și pl. xerografiáză] (cf. engl. xerography) [def. MW]

xerografia vt [At: LR 1989, 47 / Pzi: ~iez / E: xerograf] A multiplica prin xerografie.

xerografia vb. I. tr. A xeroxa. • sil. -fi-a. prez. ind. -iez. /de la xerograf; cf. germ. xerographieren.

XEROGRAFIA vb. tr. a multiplica prin xerografie. (< germ. xerographieren)

xerografia vb. I A fotografia (la xerox) ◊ „Mai multe cărți pe care el credea că le deține în exclusivitate [...] xerografiindu-le «subversiv» înainte de 1989.” Lit. 3234/95 p. 2 (din xerografie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

xerografiat adj. m., pl. xerografiați; f. sg. xerografiată, pl. xerografiate

+xerografia (a ~) (desp. -gra-fi-a) vb., ind. prez. 1 sg. xerografiez (desp. -fi-ez), 3 xerografiază, 1 pl. xerografiem; conj. prez. 1 sg. să xerografiez, 3 să xerografieze; ger. xerografiind (desp. -fi-ind)

xerografia vb., ind. prez. 1 sg. xerografiez, 3 sg. și pl. xerografiază

Intrare: xerografiat
xerografiat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • xerografiat
  • xerografiatul
  • xerografiatu‑
  • xerografiată
  • xerografiata
plural
  • xerografiați
  • xerografiații
  • xerografiate
  • xerografiatele
genitiv-dativ singular
  • xerografiat
  • xerografiatului
  • xerografiate
  • xerografiatei
plural
  • xerografiați
  • xerografiaților
  • xerografiate
  • xerografiatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: xerografia
  • silabație: -gra-fi-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • xerografia
  • xerografiere
  • xerografiat
  • xerografiatu‑
  • xerografiind
  • xerografiindu‑
 singular plural
  • xerografiază
  • xerografiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • xerografiez
 (să)
  • xerografiez
  • xerografiam
  • xerografiai
  • xerografiasem
a II-a (tu)
  • xerografiezi
 (să)
  • xerografiezi
  • xerografiai
  • xerografiași
  • xerografiaseși
a III-a (el, ea)
  • xerografiază
 (să)
  • xerografieze
  • xerografia
  • xerografie
  • xerografiase
plural I (noi)
  • xerografiem
 (să)
  • xerografiem
  • xerografiam
  • xerografiarăm
  • xerografiaserăm
  • xerografiasem
a II-a (voi)
  • xerografiați
 (să)
  • xerografiați
  • xerografiați
  • xerografiarăți
  • xerografiaserăți
  • xerografiaseți
a III-a (ei, ele)
  • xerografiază
 (să)
  • xerografieze
  • xerografiau
  • xerografiară
  • xerografiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

xerografia, xerografiezverb

  • 1. A multiplica prin xerografie. MDN '00 DCR2
    • format_quote Mai multe cărți pe care el credea că le deține în exclusivitate [...] xerografiindu-le «subversiv» înainte de 1989. Lit. 3234/95 p. 2. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.