O definiție pentru witz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

WITZ s. n. Capacitate a fanteziei de a face asociații ciudate între elementele cele mai disparate, mai eterogene sau de a disocia elemente care nu pot exista disparat; jocul imaginației; produs al inteligenței, spirit, glumă. (din germ. Witz)

Intrare: witz
  • pronunție: viț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • witz
  • witzul
  • witzu‑
plural
  • witzuri
  • witzurile
genitiv-dativ singular
  • witz
  • witzului
plural
  • witzuri
  • witzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

witz

  • 1. Capacitate a fanteziei de a face asociații ciudate între elementele cele mai disparate, mai eterogene sau de a disocia elemente care nu pot exista disparat; jocul imaginației; produs al inteligenței.
    surse: MDN '00 sinonime: glumă (haz) spirit

etimologie: