3 definiții pentru wahhabit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

wahhabiți smp [At: M. D. ENC. / E: fr Wahhabites] Adepți ai unui curent religios și politic islamic fundamentalist la sfârșitul sec. XVIII.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

wahhabít s. m., pl. wahhabíți


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

wahhabíți s. m. pl. Adepți ai unei secte islamice, întemeiată de Muhammad ibn al-Wahhab (1703-1791), care propovăduiesc un monoteism rigid și au desfășurat chiar o activitate violentă. Ocupând întreaga Arabie, inclusiv Mecca și Medina, și distrugând monumente și chiar mormântul lui Mahomed, au fost înfrânți de Ali, pașă al Egiptului, în 1818. Secta lor a fost numită și „protestantismul islamului”, datorită năzuinței sale de a dărâma tot ce era clădit pe islamism și pe tradiție. – Din Wahhāb (n. pr.).

Intrare: wahhabit
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • wahhabit
  • wahhabitul
  • wahhabitu‑
plural
  • wahhabiți
  • wahhabiții
genitiv-dativ singular
  • wahhabit
  • wahhabitului
plural
  • wahhabiți
  • wahhabiților
vocativ singular
  • wahhabitule
  • wahhabite
plural
  • wahhabiților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

wahhabit

  • 1. (la) plural Adepți ai unei secte islamice, întemeiată de Muhammad ibn al-Wahhab (1703-1791), care propovăduiesc un monoteism rigid și au desfășurat chiar o activitate violentă. Ocupând întreaga Arabie, inclusiv Mecca și Medina, și distrugând monumente și chiar mormântul lui Mahomed, au fost înfrânți de Ali, pașă al Egiptului, în 1818. Secta lor a fost numită și „protestantismul islamului”, datorită năzuinței sale de a dărâma tot ce era clădit pe islamism și pe tradiție.
    surse: D.Religios

etimologie: