vâlcezi vtr [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: vel~, vul~ / Pzi: ~zesc / E: vâlced] (Trs; Mol) 1-2 A (se) învineți.

VÂLCED, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec.

vâlcead, ~ă a vz vâlced¹

vâlced¹, ~ă a [At: LB / V: ~ead, vel~, vul~ / Pl: ~ezi, ~e / E: nct] 1-2 (Trs; Mol; d. oameni sau d. părți ale lor) Vânăt (24-25). 3 (Trs; d. oameni) Cu cearcăne la ochi. 3 (Reg; d. oameni) Extenuat² (1). 4 (Mol) Umed.

velced a vz vâlced

velcezi v vz vâlcezi

vulced a vz vâlced¹

vulcezi v vz vâlcezi

vîlced, -ă adj. (reg.) Care este vînăt, învinețit; livid, palid. • pl. -zi, -de. /etimol. nec.

vîlcezí vb. IV. refl., tr. (reg.) A (se) învineți. • prez. ind. -esc. /vîlced + -i.

VÂLCED, -Ă, vâlcezi, -de, adj. (Reg.) Vânăt, învinețit; livid, palid. – Et. nec.

VÎLCED, -Ă, vîlcezi, -de, adj. (Regional) Vînăt, înnegrit în urma unei lovituri; (despre oameni) livid.

VÎLCEZI, vilcezesc, vb. IV. Tranz. fact. (Regional) A face să devie vîlced, a învineți. De pămînt izbitu-l-o, Carnea vîlcezitu-i-o. TEODORESCU, P. P. 400.

vâlced a. vânăt de lovituri. [Origină necunoscută].

crînced adj. V. vîlced.

vîlced, -ă adj. (cp. cu it. vincido, moale. V. mîrced, gîlfed). Est. (rev. I. Crg. 7, 154). Călîŭ, cam umed, nu destul de uscat, vorbind de lemnele de foc (în Nț. mîlced). Serbia ș. a. Vînăt, stricat. – Și crînced (Ĭașĭ, Meh.): lemne crîncede. V. jilav.

vîlcezésc (mă) v. refl. Bc. Fc. Mă fac vîlced. Serbia. Mă învinețesc, mă stric.

vâlcezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezesc, 3 sg. vâlcezește, imperf. 1 vălcezeam; conj. prez. 1 sg. să vâlcezesc, 3 să vâlcezească

vâlcezi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezesc, imperf. 3 sg. vâlcezea; conj. prez. 3 să vâlcezească

vâlcezi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vâlcezesc, imperf. 3 sg. vâlcezea; conj. prez. 3 sg. și pl. vâlcezească

vâlced (reg.) adj. m., pl. vâlcezi; f. vâlcedă, pl. vâlcede

vâlced (reg.) adj. m., pl. vâlcezi; f. vâlcedă, pl. vâlcede

vâlced adj. m., pl. vâlcezi; f. sg. vâlcedă, pl. vâlcede

vîlced (-dă), adj. – Vînăt, livid. Origine incertă. Poate în loc de vînced < lat. vincĭdus, cf. vincĕre „a înmuia, a îmblînzi” și it. vincido „înmuiat” (Scriban). Totuși, pare preferabil să se pornească de la mîrced „vînăt”, ale cărui der. apar și cu forma mîlce-. Legătura cu mag. vércsik „vînătaie” (Cihac 538), nu se impune. – Der. vîlcezi, vb. (a se învineți, a se strica). În Bucov.

VÂLCEZI vb. v. învineți.

VÂLCED adj. v. învinețit, vânăt.

vîlced adj. v. ÎNVINEȚIT. VÎNĂT.

vîlcezi vb. v. ÎNVINEȚI.