vâjgău sm [At: ANTIPA, P. 793 / Pl: ~ăi / E: ns cf mg vizi guvat „cristei de baltă”] (Iht; reg) Avat (Aspius aspius).

avát, havát și hávăt m. (după Șăin., d. turc. haut și avat, crîsnic, năpatcă; după mine, cp. cu gavăt). Mold. Munt. Un pește cam asemenea cu șalău, dar maĭ întunecat și cu foarte multe oase (áspius rapax). Ca și știuca, devorează peștiĭ micĭ. – Se numește și havút și haút (Ant. și Acad.) și, auzit de mine, háut (Btș. Fc.). – Și vîjgăŭ, vîlsan și vréspere.

vîjgăŭ m. (cp. cu ung. vizi guvat, cristeĭ de baltă, rallus aquaticus). Ĭal. Avat.