2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VULVOÁRE s. f. v. vâlvoare.

vulvoare f. 1. flacără agitată: o babă tot răscolea vulvoarele BOL.; 2. fig. lucire: luna, mai dând o vulvoare, s’ascunde într’un nor BOL. [V. vălvoare].

vulvoáre și vîlvoáre f., pl. orĭ (lat. *vólvor, -óris, d. se vólvere, a se rostogoli, a se învîrti. V. vultuare și bolboare). Vîlvătaĭe, marĭ flacărĭ, mare grămadă de jaratic; vîlvoare izbucnește (ChN. I, 250), vîlvorile ĭaduluĭ. V. bîlbără.

VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. (Rar) Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă.

vâlvoare sf [At: ANTIM, ap. TDRG / V: vul~ / Pl: ~ori / E: ns cf vâlvă1] 1 Vâlvătaie (1-2). 3 (Îla) De ~ Roșu aprins. 4 (Fig; îal) Înflăcărat. 5 (Îla) În ~ sau (~ori) Aprins2 (1). 6 (Fig; îal) Înfierbântat. 7 Lumină roșiatică, incandescentă. 8 Fascicul de lumină. 9 Dogoare (1). 10 (Fig) Ardoare (1). 11 Pasiune puternică.

vîlvoare s.f. 1 Vîlvătaie. Uneori cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol (ODOB.). ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. Steaua Ciobanului părea a-și crește vîlvoarea în răsărit, întrecînd lucirea palidă a lunii (SADOV.). 2 Vîrtej de apă; viitoare, volbură. • pl. -ori. și (pop.) vulvoare s.f. /de la vîlvă.

VÂLVOÁRE, vâlvori, s. f. Vâlvătaie. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. [Var.: (pop.) vulvoáre s. f.] – Cf. vâlvă.

VÎLVOÁRE, vîlvori, s. f. 1. Vîlvătaie. Erau în niște poieni ascunse, sub zidăriile prăpăstiilor, unde bătea cu putere, ca o vîlvoare de pojar, asfințitul. SADOVEANU, F. J. 366. Cotoiul scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu. POPESCU, B. III 114. Vîlvoarea focului ce îi încingea, bubuitul și pustiirile tunurilor... amețiră și înspăimîntară pe turci. BĂLCESCU, O. II 43. ♦ Lumină roșiatică, incandescentă. Vîlvoarea roșie de jar lepădat lumina de sub locomotivă. DUMITRIU, N. 98. Soarele încă nu răsărise, dar își creștea vîlvoarea. SADOVEANU, O. A. II 218. Uneori, cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20. 2. Fig. Nenorocire, primejdie grea. V. foc (II 3). Să scape pe Badiul, Că se află la vîlvoare, La vîlvoare, la păs mare. TEODORESCU, P. P. 544. 3. Vîrtej de apă; viitoare, volbură. – Variantă: vulvoáre (ALECSANDRI, P. III 622) s. f.

VÂLVOÁRE ~óri f. 1) Foc mare, cu văpăi; vâlvătaie; pălălaie. 2) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; vâltoare; bulboană. 3) fig. Pericol mare. /Din vâlvă

vălvoare f. V. vulvoare. [Dintr’un primitiv vâlvă, flacără ce se agită (de origină necunoscută), de unde vălvătaie, vălvoare, vălvoiu, etc.].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vâlvoáre (rar) s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri

vâlvoáre s. f., g.-d. art. vâlvórii; pl. vâlvóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÎLVOARE s. flăcăraie, pară, pălălaie, pîrjol, văpaie, vilvătaie, (rar) pălălaică, (pop.) bobot, bobotaie, (reg.) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilv.) babură, (Olt.) bălbălău. (O imensă ~ de la incendiu.)

Intrare: vulvoare
vulvoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vâlvoare
vâlvoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vâlvoare
  • vâlvoarea
plural
  • vâlvori
  • vâlvorile
genitiv-dativ singular
  • vâlvori
  • vâlvorii
plural
  • vâlvori
  • vâlvorilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulvoare
  • vulvoarea
plural
  • vulvori
  • vulvorile
genitiv-dativ singular
  • vulvori
  • vulvorii
plural
  • vulvori
  • vulvorilor
vocativ singular
plural

vâlvoare vulvoare

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Erau în niște poieni ascunse, sub zidăriile prăpăstiilor, unde bătea cu putere, ca o vîlvoare de pojar, asfințitul. SADOVEANU, F. J. 366.
      surse: DLRLC
    • Cotoiul scoroci focul, făcu vîlvoare și mai mare și fumul înecă pe bietul zmeu. POPESCU, B. III 114.
      surse: DLRLC
    • Vîlvoarea focului ce îi încingea, bubuitul și pustiirile tunurilor... amețiră și înspăimîntară pe turci. BĂLCESCU, O. II 43.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Lumină roșiatică, incandescentă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Vîlvoarea roșie de jar lepădat lumina de sub locomotivă. DUMITRIU, N. 98.
        surse: DLRLC
      • Soarele încă nu răsărise, dar își creștea vîlvoarea. SADOVEANU, O. A. II 218.
        surse: DLRLC
      • Uneori, cerul se încinge pe alocurea în depărtare de o vîlvoare roșiatică, provenită din pîrjol. ODOBESCU, S. III 20.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Primejdie grea.
    exemple
    • Să scape pe Badiul, Că se află la vîlvoare, La vîlvoare, la păs mare. TEODORESCU, P. P. 544.
      surse: DLRLC
  • 3. Vârtej de apă.

etimologie:

  • cf. vâlvă
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX