23 de definiții pentru vâlnic
din care- explicative (19)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VÂLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik.
VÂLNIC, vâlnice, s. n. 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză; văl. – Din bg. vălnenik.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
vâlnic sn [At: ODOBESCU, S. I, 418 / V: (înv) ~ă sf, (reg) văl~, vălnec, ~nanic, ~nec, vârlan~, volan~, vol~, vul~, vurlan~ / Pl: ~ice / E: bg вълненик] 1 (Olt; Mun) Fotă (3) încrețită în talie și despicată în față. 2 (Pop) Pânză țărănească (subțire). 3 (Pop) Învelitoare pentru cap făcută din vâlnic (2). 4 (Reg) Cuvertură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÂLNIC ~ce n. 1) Fotă în formă de fustă despicată în față; specifică portului popular oltenesc. 2) Pânză țărănească subțire. 3) Basma făcută din astfel de pânză. /<bulg vulnjanik
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vălnec sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vălnic sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlnanic sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlnec sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vâlnică sf vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vârlanic sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volanic sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volnic2 sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vulnic sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vurlanic1 sn vz vâlnic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîlnic s.n. 1 Fotă încrețită în talie și despicată în față, specifică costumului popular oltenesc. Cheful ei era să se îmbrace țărănește, cu vîlnic și maramă (M. I. CAR.). 2 Pînză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pînză; văl. Fluturele mîinii un vîlnic a desprins (VOIC.). • pl. -ce. /<bg. e&вълненик.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VĂLNIC s. n. v. vîlnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎLNEC s. n. v. vîlnic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VÎLNIC, vîlnice, s. n. (Regional, și în forma vîlnec) 1. Fotă lucrată ca o fustă încrețită și despicată în față. Ea luase... o ie cu fluturi de argint... un vîlnic cu fire de aur pe un cîmp roșu. VISSARION, B. 75. Cheful ei era să se îmbrace țărănește, cu vîlnic și maramă. M. I. CARAGIALE, C. 75. Vîlnecele, spițărate în fețe, lucii de fluturi sclipitori. DELAVRANCEA, S. 55. 2. Pînză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pînză; văl. Acolo se țeseau vîlnicele de borangic portocaliu și alb. MACEDONSKI, O. III 110. – Variantă: vîlnec s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vălnic n. fota, încărcată de alesături (în Oltenia) [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vîlnic n., pl. e (vsl. *vlŭnikŭ, d. vlŭnĭenŭ, de lînă, vlŭna, lînă; bg. vŭlnĭánik, fota din apoĭ, ca ie d. lat. linea, de in. Cp. și cu vsl. vlŭninŭ, de val, d. vlŭna, val, adică „încrețită”). Olt. Trans. ș. a. Fota din apoĭ (în Trans. și zadie). V. fotă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vâlnic s. n., pl. vâlnice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vâlnic s. n., pl. vâlnice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vâlnic s. n., pl. vâlnice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
vîlnic (-ce), s. n. – Fotă, jupon. Bg. văljanik (Tiktin; Conev 83), din sl. vlŭna „lînă”. În Olt.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N2) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vâlnic, vâlnicesubstantiv neutru
- 1. Fotă încrețită în talie și despicată în față, care aparține portului popular oltenesc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Ea luase... o ie cu fluturi de argint... un vîlnic cu fire de aur pe un cîmp roșu. VISSARION, B. 75. DLRLC
- Cheful ei era să se îmbrace țărănește, cu vîlnic și maramă. M. I. CARAGIALE, C. 75. DLRLC
- Vîlnecele, spițărate în fețe, lucii de fluturi sclipitori. DELAVRANCEA, S. 55. DLRLC
-
- 2. Pânză țărănească subțire; învelitoare de cap făcută din astfel de pânză. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: văl
- Acolo se țeseau vîlnicele de borangic portocaliu și alb. MACEDONSKI, O. III 110. DLRLC
-
etimologie:
- vălnenik DEX '09 DEX '98 NODEX