văji [At: VARLAAM, C. 91 / V: vâji (Pzi: vâj), vuji / Pzi: ~jesc, 3 și (Mar) văje / E: ucr важити] 1 vt (Mar) A aduce un obiect într-o poziție de echilibru instabil. 2 vrr (Trs; Mar) A se potrivi. 3 vrr (Trs; Mar) A cădea de acord (asupra unei probleme controversate). 4 vr (Trs; Mar; d. obiecte) A(-i) fi pe măsură. 5 vr (Trs) A fi adecvat. 6 vt (Trs; îf vâji) A potrivi. 7 vru A se nimeri. 8 vt (Îvr) A unelti.

văji vb. IV. (reg.) 1 refl., (recipr.) A se potrivi. ♦ A cădea de acord, a se învoi. 2 refl. unipers. A se nimeri. • prez.ind. -esc. și vîji vb. IV. /<ucr. важити.

vâji¹ v vz văji

vuji v vz văji

vîji vb. IV. v. văji.

văji (-jesc, -it), vb. refl. – A fi comparabil, a fi asemănător. Sb. važiti „a echivala cu”. În Trans. de N. – Der. vajnic, adj. (Mold., important, considerabil, grav, violent), cu suf. -nic (după Cihac, II, 443 și Tiktin, din rus. važnyi „important”, cf. bg., sb. važen, pol. wažny); văjnicie, s. f. (Mold., importanță, gravitate).

văji, văjesc, (vâji), vb. refl. – (reg.) 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără detiilin” (Papahagi, 1925: 326). Atestat cu acest sens și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT, 2010). 2. A se întâmpla: „De s-a văji și-oi muri” (Lenghel, 1985). (Maram.). – Din sl., ucr. važiti „a echivala cu” (DER, MDA).

văji, văjesc, (vâji), vb. refl. – 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se înțelege: „Nu să văjăsc laolaltă, fără detiilin” (Papahagi 1925: 326). 2. A se întâmpla: „De s-a văji și-oi muri” (Lenghel 1985). – Din sl. važiti „a echivala cu” (DER).