10 definiții pentru vuitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VUITOR, -OARE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

VUITOR, -OARE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. [Pr.: vu-i-] – Vui + suf. -tor.

vuitor, ~oare [At: COȘBUC, AE. 115 / P: vu-i~ / V: vuiet~ a, (reg) hui~ s / Pl: ~ori, ~ / E: vui + -tor] 1 a (Rar; d. ape) Care produce un zgomot puternic și prelung Vz mugitor, vâjâitor. 2 a Zgomotos. 3 a (D. un spațiu, un loc etc.) În care se împrăștie sau se produc zgomote puternice și prelungi Si: răsunător. 4 s (Reg; îf huitor) Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape.

vuitor, -oare adj., s.f. 1 adj. (despre ape) Care vuiește. Merse-n tăcere pe prund spre marea cea mult vuietoare (MURNU). 2 s.f. (bot.; mai ales în forma „vuietoare”) Mic arbust, totdeauna verde, cu tulpina întinsă pe pămînt, cu frunzele alterne avînd o dungă albă pe fața inferioară, cu florile mici, roz și cu fructele în formă de bobițe negre, comestibile și care crește în regiunile muntoase (Empetrum nigrum). • sil. vu-i-. pl. -ori, -oare. și vuietor, -oare adj., s.f. /vui1 + -tor.

VUITOR, -OARE, vuitori, -oare, adj. (Rar) Care vuiește. Marea... cea mult vuitoare Urlă izbindu-se-n țărm. MURNU, I. 30. Mîlul cu guri vuitoare de-aprinsă rășină. COȘBUC, AE. 168.

VUITOR ~oare (~ori, ~oare) Care vuiește; cu proprietatea de a vui; mugitor. /a vui + suf. ~tor

vuietor, -oare adj., s.f. v. vuitor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vuitor (rar) (desp. vu-i-) adj. m., pl. vuitori; f. sg. și pl. vuitoare

vuitor (rar) (vu-i-) adj. m., pl. vuitori; f. sg. și pl. vuitoare

vuitor adj. m., pl. vuitori; f. sg. și pl. vuitoare

Intrare: vuitor
vuitor adjectiv
  • silabație: vu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vuitor
  • vuitorul
  • vuitoru‑
  • vuitoare
  • vuitoarea
plural
  • vuitori
  • vuitorii
  • vuitoare
  • vuitoarele
genitiv-dativ singular
  • vuitor
  • vuitorului
  • vuitoare
  • vuitoarei
plural
  • vuitori
  • vuitorilor
  • vuitoare
  • vuitoarelor
vocativ singular
plural
vuietor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vuitor, vuitoareadjectiv

  • 1. rar Care vuiește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: mugitor
    • format_quote Marea... cea mult vuitoare Urlă izbindu-se-n țărm. MURNU, I. 30. DLRLC
    • format_quote Malul cu guri vuitoare de-aprinsă rășină. COȘBUC, AE. 168. DLRLC
etimologie:
  • Vui + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.