VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și: (m.) vreji] – Din bg. vrež.

vrej sn [At: PISCUPESCU, O. 194/3 / V: (reg) vreag s, vreg, (îvr) vreajă sf / Pl: ~uri sn, vreji sm / E: bg вреж] 1 Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare. 2 (Reg; îe) A lua (sau a căta) (pe cineva) pe ~ A-i cerceta cuiva cu de-amănuntul originea, trecutul, viața. 3 (Trs; pex) Strujan. 4 (Ban; lpl) Pănușe de porumb. 5 (Pex) Lăstar.

vrej s.n. Tulpină a unor plante agățătoare sau tîrîtoare. Vrejurile de dovleci se încolăciseră unu peste altu, acoperind gardurile cu foi țepoase (DELAVR.). ◊ Compar. O descoperi pe Oltea, care, firavă ca un vrej, se pierdea sfioasăpintregătitele doamne (VIN.). ◊ Fig. Pe-o coastă-n vreji de nouri Crește luna (BLA.). ♦ Ext. Lăstar. Găsise un nod mare în păr, încîlcit din șuvițe înnodate. .. și complicat inextricabil cu vreji de viță sălbatică (PAPAD.). • pl. -uri, (reg.) -e, m. -i. /<bg. вреж.

VREJ, vrejuri, s. n. Tulpină a unor plante agățătoare sau târâtoare; p. ext. lăstar. [Pl. și (m.) vreji] – Din bg. vrež.

VREJ, vrejuri, s. n., și vreji, s. m. Tulpină a unor plante agățătoare sau tîrîtoare (v. curpen); p. ext. lăstar. Îngenunchea fiecare lîngă harbuzul ochit, rupîndu-l din vrej. CAMILAR, N. I 410. O fetiță... îmi reamintea vrejurile spelbe și lungi de țelină crescute în nisip, la întuneric. M. I. CARAGIALE, C. 135. [Iorgovan] cu mustăți-n multe părți Ca vrejul de castraveți. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Fig. Neamul nostru nu-și încolăcește vrejii Pe tulpinele de sălcii. EFTIMIU, Î. 17.

VREJ ~uri n. Tulpină a plantelor târâtoare sau agățătoare; curpen. ~ de castravete. /< bulg. vrĕž

vrej n. cotor de plantă: ți-ai întors vrejul ca dovleacul PANN. [Origină necunoscută].

vrej m. (sîrb. vrež, -ža, bg. -ža). Munt. Curpen, cotor de plantă tîrîtoare, ca la dovleac, la pepene ș. a.

vreag s vz vrej

vreajă sf vz vrej

vreg sn vz vrej

vrej s. n., pl. vrejuri

!vrej s. n., pl. vrejuri

vrej s. n./s. m., pl. vrejuri /vreji

vrej, pl. vrejuri

VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor târâtoare.)

VREJ s. (BOT.) curpen, (reg.) beldie, covrag, funie, (prin Mold.) rug. (~ al plantelor tîrîtoare.)

vrej (vrejuri), s. n. – Tulpină, lăstar al plantelor agățătoare. – Var. vreaje, vreajă. Mr. vreaje. Bg. vrĕža, sb. vriež (Tiktin; Conev 50).

uscat în vrej expr. (er. – d. bărbați) steril.