2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRÁMIȚĂ s. f. v. vraniță.

VRÁNIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vrámiță s. f.] – Din sb. vratnica.

vraniță sf [At: (a. 1519) ap. TDRG / V: ~ami~ / Pl: ~țe / E: srb vratnica] (Reg) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite.

VRÁNIȚĂ, vranițe, s. f. (Reg.) Poartă de scânduri sau de nuiele împletite. [Var.: vrámiță s. f.] – Din scr. vratnica.

VRÁNIȚĂ, vranițe, s. f. (Regional; și în forma vramiță) Poartă de scînduri sau de nuiele împletite. Deschise vranița cu mare băgare de seamă... și vru să iasă în uliță. REBREANU, I. 118. Ajunse la vramița oborului părintesc. SANDU-ALDEA, D. N. 282. Mai frumoasă era însă vramița. SLAVICI, N. I 61. – Variantă: vrámiță s. f.

orániță f., pl. e (sîrb. oránica, bg. vránica, a. î.; turc. [d. sîrb.] orániča). Dun. Cin maĭ lat, luntre pescărească dintr’un trunchĭ saŭ și compusă. – La N. Dens. 16 vrániță. V. cĭobacă și monoxil.

1) vrániță f., pl. e (sîrb. vratnica, canat, valvă, d. vrata, poartă). Vest. Poartă de nuĭele, portiță. – Și vrágniță (Maram.) și vrácniță (Ban. A lăsa vracniță, a lăsa vraiște) și vrámiță (Munt. vest, Crișeana), și vramniță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrániță (reg.) s. f., g.-d. art. vrániței; pl. vránițe

vrániță s. f., g.-d. art. vrániței; pl. vránițe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vrániță (-țe), s. f. – Poartă țărănească de scînduri sau de nuiele. – Var. vracniță, vragniță, vramniță. Sl., slov. vratnica, bg. vranica, din sl. vrata (Cihac, II, 465; Tiktin; Conev 81).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vrániță, vranițe, s.f. – (reg.) Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea, 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALRRM, 1971). Atât construcția, cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALRRM, 1971: 259). – Din srb. vratnica (Scriban, DEX, MDA) < din sl. vrata „poartă” (Cihac, Tiktin, Conev, cf. DER).

vrániță, -e, s.f. – Poartă la intrarea în curtea casei: „Poartă făcută din scânduri în poziție orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci” (Hotea 2006). Poarta prin care intră carul cu vaci (ALR 1971). Atât construcția cât și numele diferă de poarta tipic maramureșeană (specifică nemeșilor): „poarta e mare, încrustată; vranița e din scânduri puse orizontal și rărite” (ALR 1971: 259). – Din srb. vratnica (DEX); Din sl. vrata (Cihac, Tiktin cf. DER).

Intrare: vramiță
vramiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vraniță
vraniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vraniță
  • vranița
plural
  • vranițe
  • vranițele
genitiv-dativ singular
  • vranițe
  • vraniței
plural
  • vranițe
  • vranițelor
vocativ singular
plural
vramiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vramiță
  • vramița
plural
  • vramițe
  • vramițele
genitiv-dativ singular
  • vramițe
  • vramiței
plural
  • vramițe
  • vramițelor
vocativ singular
plural

vraniță vramiță

  • 1. regional Poartă de scânduri sau de nuiele împletite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Deschise vranița cu mare băgare de seamă... și vru să iasă în uliță. REBREANU, I. 118.
      surse: DLRLC
    • Ajunse la vramița oborului părintesc. SANDU-ALDEA, D. N. 282.
      surse: DLRLC
    • Mai frumoasă era însă vramița. SLAVICI, N. I 61.
      surse: DLRLC

etimologie: