2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Înv.) A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.

vrăjmășesc, ~ească a [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pl: ~ești / E: vrăjmaș + -esc] 1 Vrăjmaș (3). 2-3 Care aparține vrășmașului (1-2). 4-5 Caracteristic vrăjmașului (1-2). 6-7 (Înv) Vrăjitoresc (6-7).

vrăjmăși vtrr [At: CORESI, PS. 3 / Pzi: esc / E: vrăjmaș] 1 vt (Înv) A avea intenții ostile față de cineva. 2 vt (Înv) A atenta la viața cuiva. 3-4 vtrr A (se) învrăjbi. 5-6 vtrr A (se) dușmăni (1-2).

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A (se) dușmăni. – Din vrăjmaș.

VRĂJMĂȘÍ, vrăjmășesc, vb. IV. Tranz. A dușmăni. Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE. ◊ Refl. reciproc. Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.

A SE VRĂJMĂȘÍ mă ~ésc intranz. A se afla în relații de vrăjmășie (unul cu altul); a se dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi. /Din vrăjmaș

A VRĂJMĂȘÍ ~ésc tranz. A trata ca pe un vrăjmaș; a dușmăni. /Din vrăjmaș

vrăjmășì v. a atenta la: soțul care a vrăjmășit vieața celuilalt.

2) vrăjmășésc v. tr. Vrăjbesc, dușmănesc. – Vechĭ și -ășuĭesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjmășí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 să vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd

vrăjmășí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vrăjmășésc, imperf. 3 sg. vrăjmășeá; conj. prez. 3 sg. și pl. vrăjmășeáscă; ger. vrăjmășínd

vrăjmăși (conj. vrăjmășească)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂJMĂȘI vb. a (se) dușmăni, a (se) urî, (pop.) a (se) îndușmăni, (înv. și reg.) a (se) pizmui, (înv.) a (se) gilălui, a (se) împerechea, a (se) nenăvidi, a (se) pizmi, a (se) urgisi. (De ce se ~ atît?)

Intrare: vrăjmășire
vrăjmășire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmășire
  • vrăjmășirea
plural
  • vrăjmășiri
  • vrăjmășirile
genitiv-dativ singular
  • vrăjmășiri
  • vrăjmășirii
plural
  • vrăjmășiri
  • vrăjmășirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vrăjmăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrăjmăși
  • vrăjmășire
  • vrăjmășit
  • vrăjmășitu‑
  • vrăjmășind
  • vrăjmășindu‑
singular plural
  • vrăjmășește
  • vrăjmășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrăjmășesc
(să)
  • vrăjmășesc
  • vrăjmășeam
  • vrăjmășii
  • vrăjmășisem
a II-a (tu)
  • vrăjmășești
(să)
  • vrăjmășești
  • vrăjmășeai
  • vrăjmășiși
  • vrăjmășiseși
a III-a (el, ea)
  • vrăjmășește
(să)
  • vrăjmășească
  • vrăjmășea
  • vrăjmăși
  • vrăjmășise
plural I (noi)
  • vrăjmășim
(să)
  • vrăjmășim
  • vrăjmășeam
  • vrăjmășirăm
  • vrăjmășiserăm
  • vrăjmășisem
a II-a (voi)
  • vrăjmășiți
(să)
  • vrăjmășiți
  • vrăjmășeați
  • vrăjmășirăți
  • vrăjmășiserăți
  • vrăjmășiseți
a III-a (ei, ele)
  • vrăjmășesc
(să)
  • vrăjmășească
  • vrăjmășeau
  • vrăjmăși
  • vrăjmășiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăjmăși

  • 1. învechit A (se) dușmăni; a se urî; a se dezbina; a se învrăjbi.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Toți mă vrăjmășeau și voiau să-mi surpe drepturile. GANE, la CADE.
      surse: DLRLC
    • Pînă atunci n-o să vedem alta decît două-trei partide politice vrăjmășindu-se între dînsele. GHICA, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vrăjmaș
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX