2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

ÎNVRÂSTÁ vb. I v. învârsta.

ÎNVRÂSTÁ vb. I v. învârsta.

învârsta v vz învrâsta

învrâsta vt [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 265/4 / V: ~vârs~ / Pzi: ~tez, învrâst / E: în- + vrâsta] 1 A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau pe o cusătură. 2 (Pex) A îmbina între ele lucruri de diferite culori. 3 (Pex) A alterna (4).

vârstat, ~ă a [At: (a. 1455) DERS / V: (pop) vrâs~ / Pl: ~ați, ~e / E: vârsta] 1 a (Înv; lpl; d. oameni) Situați în locuri dispuse alternativ. 2 a (Pop) Dungat2 (1). 3 a (Pop; pex) Pestriț. 4 a (Pop; îs) Zile ~e Zile de post care alternează cu zile de frupt. 5-6 sf, a (Pop; îs) Săptămâna ~ă (Săptămâna) dinaintea celei albe, din postul Paștelui, în care zile de post alternează cu zile de frupt. 7 a (Rar; d. păr1; șîf vrâstat) Înspicat. 8 av (Asr) Alternativ (1).

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

ÎNVÎRSTÁ, învîrstez, vb. I. Tranz. A vărga o țesătură sau o cusătură cu dungi de altă culoare; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. A învîrsta o scoarță.Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75. ◊ Refl. Fig. Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variante: învrîstá (C. PETRESCU, R. DR. 25), vîrstá, vrîstá (I. IONESCU, P. 321) vb. I.

ÎNVRÎSTÁ vb. I v. învîrsta.

VÎRSTÁ vb. I v. învîrsta.

VRÎSTÁ vb. I v. învîrsta.

A ÎNVÂRSTÁ ~éz tranz. A ornamenta cu dungi; a dunga; a vărga. /în + vârstă

VÂRSTÁT ~tă (~ți, ~te) Care are vârste; cu vârste; dungat; vărgat. /v. a vârsta

învârstà v. 1. a înflora și vărga: a învârsta marame; 2. a lega în mănunchi: și flori culegea, cunune învârsta POP. [V. vârstă].

vîrstát, -ă adj. (d. vîrstă). Cu vrîste, cu dungĭ: lemn vîrstat. Alternativ: zile vîrstate. Adv. Alternativ: se mănîncă vîrstat post și carne. – În est vrîstat: catrință vrîstată (Sadov. VR. 1911, 1, 6). Și înv-.

vîrstéz v. tr. (d. vîrstă, dungă, ca sîrb. vrstati, a alinia). Însemn pin dungĭ. – Și înv-. – În est vrîstez: lucrurile lumiĭ vîrstează toate și turbură (Cost. 1, 293).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

învârstá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 învârsteáză

vârstát / vrâstát (reg.) adj. m., pl. vârstáți / vrâstáți; f. vârstátă / vrâstátă, pl. vârstáte / vrâstáte

arată toate definițiile

Intrare: învârsta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstare
  • ‑nvârstare
  • învârstat
  • ‑nvârstat
  • învârstatu‑
  • ‑nvârstatu‑
  • învârstând
  • ‑nvârstând
  • învârstându‑
  • ‑nvârstându‑
singular plural
  • învârstea
  • ‑nvârstea
  • învârstați
  • ‑nvârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârstez
  • ‑nvârstez
(să)
  • învârstez
  • ‑nvârstez
  • învârstam
  • ‑nvârstam
  • învârstai
  • ‑nvârstai
  • învârstasem
  • ‑nvârstasem
a II-a (tu)
  • învârstezi
  • ‑nvârstezi
(să)
  • învârstezi
  • ‑nvârstezi
  • învârstai
  • ‑nvârstai
  • învârstași
  • ‑nvârstași
  • învârstaseși
  • ‑nvârstaseși
a III-a (el, ea)
  • învârstea
  • ‑nvârstea
(să)
  • învârsteze
  • ‑nvârsteze
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstă
  • ‑nvârstă
  • învârstase
  • ‑nvârstase
plural I (noi)
  • învârstăm
  • ‑nvârstăm
(să)
  • învârstăm
  • ‑nvârstăm
  • învârstam
  • ‑nvârstam
  • învârstarăm
  • ‑nvârstarăm
  • învârstaserăm
  • ‑nvârstaserăm
  • învârstasem
  • ‑nvârstasem
a II-a (voi)
  • învârstați
  • ‑nvârstați
(să)
  • învârstați
  • ‑nvârstați
  • învârstați
  • ‑nvârstați
  • învârstarăți
  • ‑nvârstarăți
  • învârstaserăți
  • ‑nvârstaserăți
  • învârstaseți
  • ‑nvârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • învârstea
  • ‑nvârstea
(să)
  • învârsteze
  • ‑nvârsteze
  • învârstau
  • ‑nvârstau
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstaseră
  • ‑nvârstaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstare
  • ‑nvrâstare
  • învrâstat
  • ‑nvrâstat
  • învrâstatu‑
  • ‑nvrâstatu‑
  • învrâstând
  • ‑nvrâstând
  • învrâstându‑
  • ‑nvrâstându‑
singular plural
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învrâstez
  • ‑nvrâstez
(să)
  • învrâstez
  • ‑nvrâstez
  • învrâstam
  • ‑nvrâstam
  • învrâstai
  • ‑nvrâstai
  • învrâstasem
  • ‑nvrâstasem
a II-a (tu)
  • învrâstezi
  • ‑nvrâstezi
(să)
  • învrâstezi
  • ‑nvrâstezi
  • învrâstai
  • ‑nvrâstai
  • învrâstași
  • ‑nvrâstași
  • învrâstaseși
  • ‑nvrâstaseși
a III-a (el, ea)
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
(să)
  • învrâsteze
  • ‑nvrâsteze
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstă
  • ‑nvrâstă
  • învrâstase
  • ‑nvrâstase
plural I (noi)
  • învrâstăm
  • ‑nvrâstăm
(să)
  • învrâstăm
  • ‑nvrâstăm
  • învrâstam
  • ‑nvrâstam
  • învrâstarăm
  • ‑nvrâstarăm
  • învrâstaserăm
  • ‑nvrâstaserăm
  • învrâstasem
  • ‑nvrâstasem
a II-a (voi)
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
(să)
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
  • învrâstarăți
  • ‑nvrâstarăți
  • învrâstaserăți
  • ‑nvrâstaserăți
  • învrâstaseți
  • ‑nvrâstaseți
a III-a (ei, ele)
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
(să)
  • învrâsteze
  • ‑nvrâsteze
  • învrâstau
  • ‑nvrâstau
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstaseră
  • ‑nvrâstaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrâsta
  • vrâstare
  • vrâstat
  • vrâstatu‑
  • vrâstând
  • vrâstându‑
singular plural
  • vrâstea
  • vrâstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrâstez
(să)
  • vrâstez
  • vrâstam
  • vrâstai
  • vrâstasem
a II-a (tu)
  • vrâstezi
(să)
  • vrâstezi
  • vrâstai
  • vrâstași
  • vrâstaseși
a III-a (el, ea)
  • vrâstea
(să)
  • vrâsteze
  • vrâsta
  • vrâstă
  • vrâstase
plural I (noi)
  • vrâstăm
(să)
  • vrâstăm
  • vrâstam
  • vrâstarăm
  • vrâstaserăm
  • vrâstasem
a II-a (voi)
  • vrâstați
(să)
  • vrâstați
  • vrâstați
  • vrâstarăți
  • vrâstaserăți
  • vrâstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vrâstea
(să)
  • vrâsteze
  • vrâstau
  • vrâsta
  • vrâstaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsta
  • vârstare
  • vârstat
  • vârstatu‑
  • vârstând
  • vârstându‑
singular plural
  • vârstea
  • vârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârstez
(să)
  • vârstez
  • vârstam
  • vârstai
  • vârstasem
a II-a (tu)
  • vârstezi
(să)
  • vârstezi
  • vârstai
  • vârstași
  • vârstaseși
a III-a (el, ea)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârsta
  • vârstă
  • vârstase
plural I (noi)
  • vârstăm
(să)
  • vârstăm
  • vârstam
  • vârstarăm
  • vârstaserăm
  • vârstasem
a II-a (voi)
  • vârstați
(să)
  • vârstați
  • vârstați
  • vârstarăți
  • vârstaserăți
  • vârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârstau
  • vârsta
  • vârstaseră
Intrare: vârstat
vârstat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstat
  • vârstatul
  • vârstatu‑
  • vârsta
  • vârstata
plural
  • vârstați
  • vârstații
  • vârstate
  • vârstatele
genitiv-dativ singular
  • vârstat
  • vârstatului
  • vârstate
  • vârstatei
plural
  • vârstați
  • vârstaților
  • vârstate
  • vârstatelor
vocativ singular
plural
vrâstat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâstat
  • vrâstatul
  • vrâstatu‑
  • vrâsta
  • vrâstata
plural
  • vrâstați
  • vrâstații
  • vrâstate
  • vrâstatele
genitiv-dativ singular
  • vrâstat
  • vrâstatului
  • vrâstate
  • vrâstatei
plural
  • vrâstați
  • vrâstaților
  • vrâstate
  • vrâstatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

învârsta învârstare învârstat învrâsta învrâstare vârstat învrâstat vrâsta vârsta

  • 1. popular A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dunga tărca vărga 3 exemple
    exemple
    • A învârsta o scoarță.
      surse: DLRLC
    • Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75.
      surse: DLRLC
    • reflexiv figurat Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A îmbina între ele lucruri de diferite culori.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

vârstat vrâstat

etimologie:

  • vezi a vârsta
    surse: NODEX