3 intrări

38 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vrâstat, ~ă a vz vârstat

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. (Pop.) A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

ÎNVRÂSTÁ vb. I v. învârsta.

ÎNVRÂSTÁ vb. I v. învârsta.

învrâsta vt [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 265/4 / V: ~vârs~ / Pzi: ~tez, învrâst / E: în- + vrâsta] 1 A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau pe o cusătură. 2 (Pex) A îmbina între ele lucruri de diferite culori. 3 (Pex) A alterna (4).

vârstat, ~ă a [At: (a. 1455) DERS / V: (pop) vrâs~ / Pl: ~ați, ~e / E: vârsta] 1 a (Înv; lpl; d. oameni) Situați în locuri dispuse alternativ. 2 a (Pop) Dungat2 (1). 3 a (Pop; pex) Pestriț. 4 a (Pop; îs) Zile ~e Zile de post care alternează cu zile de frupt. 5-6 sf, a (Pop; îs) Săptămâna ~ă (Săptămâna) dinaintea celei albe, din postul Paștelui, în care zile de post alternează cu zile de frupt. 7 a (Rar; d. păr1; șîf vrâstat) Înspicat. 8 av (Asr) Alternativ (1).

vîrstat, -ă adj. (pop.) Care este dungat, vărgat, ext., bălțat, pestriț. Pe o scoarță vrîstată, jos, pe dușumea, dormea încovrigat Patrocle (SADOV.). • pl. -ți, -te. și vrîstat, -ă adj. /v. vîrsta.

vrîstat, -ă adj. v. vîrstat.

ÎNVÂRSTÁ, învârstez, vb. I. Tranz. A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. [Var.: învrâstá vb. I] – Din învârstat (derivat regresiv).

ÎNVÎRSTÁ, învîrstez, vb. I. Tranz. A vărga o țesătură sau o cusătură cu dungi de altă culoare; p. ext. a îmbina între ele lucruri de diferite culori. A învîrsta o scoarță.Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75. ◊ Refl. Fig. Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7. – Variante: învrîstá (C. PETRESCU, R. DR. 25), vîrstá, vrîstá (I. IONESCU, P. 321) vb. I.

A ÎNVÂRSTÁ ~éz tranz. A ornamenta cu dungi; a dunga; a vărga. /în + vârstă

VÂRSTÁT ~tă (~ți, ~te) Care are vârste; cu vârste; dungat; vărgat. /v. a vârsta

învârstà v. 1. a înflora și vărga: a învârsta marame; 2. a lega în mănunchi: și flori culegea, cunune învârsta POP. [V. vârstă].

vîrstát, -ă adj. (d. vîrstă). Cu vrîste, cu dungĭ: lemn vîrstat. Alternativ: zile vîrstate. Adv. Alternativ: se mănîncă vîrstat post și carne. – În est vrîstat: catrință vrîstată (Sadov. VR. 1911, 1, 6). Și înv-.

vîrstéz v. tr. (d. vîrstă, dungă, ca sîrb. vrstati, a alinia). Însemn pin dungĭ. – Și înv-. – În est vrîstez: lucrurile lumiĭ vîrstează toate și turbură (Cost. 1, 293).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!vârstat (pop.) adj. m., pl. vârstați; f. vârsta, pl. vârstate

învârsta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 învârstea

vârstat / vrâstat (reg.) adj. m., pl. vârstați / vrâstați; f. vârstată / vrâstată, pl. vârstate / vrâstate

învârstá vb., ind. prez. 1 sg. învârstéz, 3 sg. și pl. învârsteáză

vârstát adj. m., pl. vârstáți; f. sg. vârstátă, pl. vârstáte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVÂRSTÁ vb. v. dunga, tărca, vărga.

SĂPTĂMÂNA VÂRSTÁTĂ s. v. cârneleagă, harți.

VÂRSTÁT adj. v. bălțat, dungat, tărcat, vărgat.

învîrsta vb. v. DUNGA. TĂRCA. VĂRGA.

săptămîna vîrsta s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

vîrstat adj. v. BĂLȚAT. DUNGAT. TĂRCAT. VĂRGAT.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

învârstá, învârstéz, vb. I (pop.) 1. a vărga, a înflora. 2. a lega în mănunchi.

învrâstá, învrâștéz, vb. I (pop.) 1. a face vrâste (dungi, fâșii, vergi) pe un obiect, a face cu vrâste un obiect; a îndunga, a învărga. 2. (fig.) a alterna. 3. (fig.; refl.) a deveni schimbăcios, a se schimba.

învârstá, (învârsti, învârșta, învărsta), vb. tranz. – (reg.) 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea, 1924: 32). „Roșiuță, merâuță / Să le-nvârste-n cununiță” (Antologie, 1980: 76). – Der. regr. din învârstat „vărgat” (Șăineanu, Scriban, DEX); var. a lui învrăsta (< în + vrâstă) (MDA).

vârstát, -ă, vârstați, -te, adj. – (reg.) Vărgat, dungat; (a.d. 1491, cf. Mihăilă, 1974). – Din vârsta.

învârstá, (învârsti, învârșta, învărsta), vb. tranz. – 1. A împodobi. 2. A face dungi, a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: „Nu știu, coasă, ori descoasă, / O mununiță-nvârstează” (Bârlea 1924: 32). „Roșiuță, merâuță / Să le-nvârste-n cununiță” (Antologie 1980: 76). – Der. regr. din învârstat „vărgat”.

Intrare: vrâstat
vrâstat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: învârsta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstare
  • ‑nvârstare
  • învârstat
  • ‑nvârstat
  • învârstatu‑
  • ‑nvârstatu‑
  • învârstând
  • ‑nvârstând
  • învârstându‑
  • ‑nvârstându‑
singular plural
  • învârstea
  • ‑nvârstea
  • învârstați
  • ‑nvârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învârstez
  • ‑nvârstez
(să)
  • învârstez
  • ‑nvârstez
  • învârstam
  • ‑nvârstam
  • învârstai
  • ‑nvârstai
  • învârstasem
  • ‑nvârstasem
a II-a (tu)
  • învârstezi
  • ‑nvârstezi
(să)
  • învârstezi
  • ‑nvârstezi
  • învârstai
  • ‑nvârstai
  • învârstași
  • ‑nvârstași
  • învârstaseși
  • ‑nvârstaseși
a III-a (el, ea)
  • învârstea
  • ‑nvârstea
(să)
  • învârsteze
  • ‑nvârsteze
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstă
  • ‑nvârstă
  • învârstase
  • ‑nvârstase
plural I (noi)
  • învârstăm
  • ‑nvârstăm
(să)
  • învârstăm
  • ‑nvârstăm
  • învârstam
  • ‑nvârstam
  • învârstarăm
  • ‑nvârstarăm
  • învârstaserăm
  • ‑nvârstaserăm
  • învârstasem
  • ‑nvârstasem
a II-a (voi)
  • învârstați
  • ‑nvârstați
(să)
  • învârstați
  • ‑nvârstați
  • învârstați
  • ‑nvârstați
  • învârstarăți
  • ‑nvârstarăți
  • învârstaserăți
  • ‑nvârstaserăți
  • învârstaseți
  • ‑nvârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • învârstea
  • ‑nvârstea
(să)
  • învârsteze
  • ‑nvârsteze
  • învârstau
  • ‑nvârstau
  • învârsta
  • ‑nvârsta
  • învârstaseră
  • ‑nvârstaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstare
  • ‑nvrâstare
  • învrâstat
  • ‑nvrâstat
  • învrâstatu‑
  • ‑nvrâstatu‑
  • învrâstând
  • ‑nvrâstând
  • învrâstându‑
  • ‑nvrâstându‑
singular plural
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învrâstez
  • ‑nvrâstez
(să)
  • învrâstez
  • ‑nvrâstez
  • învrâstam
  • ‑nvrâstam
  • învrâstai
  • ‑nvrâstai
  • învrâstasem
  • ‑nvrâstasem
a II-a (tu)
  • învrâstezi
  • ‑nvrâstezi
(să)
  • învrâstezi
  • ‑nvrâstezi
  • învrâstai
  • ‑nvrâstai
  • învrâstași
  • ‑nvrâstași
  • învrâstaseși
  • ‑nvrâstaseși
a III-a (el, ea)
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
(să)
  • învrâsteze
  • ‑nvrâsteze
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstă
  • ‑nvrâstă
  • învrâstase
  • ‑nvrâstase
plural I (noi)
  • învrâstăm
  • ‑nvrâstăm
(să)
  • învrâstăm
  • ‑nvrâstăm
  • învrâstam
  • ‑nvrâstam
  • învrâstarăm
  • ‑nvrâstarăm
  • învrâstaserăm
  • ‑nvrâstaserăm
  • învrâstasem
  • ‑nvrâstasem
a II-a (voi)
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
(să)
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
  • învrâstați
  • ‑nvrâstați
  • învrâstarăți
  • ‑nvrâstarăți
  • învrâstaserăți
  • ‑nvrâstaserăți
  • învrâstaseți
  • ‑nvrâstaseți
a III-a (ei, ele)
  • învrâstea
  • ‑nvrâstea
(să)
  • învrâsteze
  • ‑nvrâsteze
  • învrâstau
  • ‑nvrâstau
  • învrâsta
  • ‑nvrâsta
  • învrâstaseră
  • ‑nvrâstaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vrâsta
  • vrâstare
  • vrâstat
  • vrâstatu‑
  • vrâstând
  • vrâstându‑
singular plural
  • vrâstea
  • vrâstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vrâstez
(să)
  • vrâstez
  • vrâstam
  • vrâstai
  • vrâstasem
a II-a (tu)
  • vrâstezi
(să)
  • vrâstezi
  • vrâstai
  • vrâstași
  • vrâstaseși
a III-a (el, ea)
  • vrâstea
(să)
  • vrâsteze
  • vrâsta
  • vrâstă
  • vrâstase
plural I (noi)
  • vrâstăm
(să)
  • vrâstăm
  • vrâstam
  • vrâstarăm
  • vrâstaserăm
  • vrâstasem
a II-a (voi)
  • vrâstați
(să)
  • vrâstați
  • vrâstați
  • vrâstarăți
  • vrâstaserăți
  • vrâstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vrâstea
(să)
  • vrâsteze
  • vrâstau
  • vrâsta
  • vrâstaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vârsta
  • vârstare
  • vârstat
  • vârstatu‑
  • vârstând
  • vârstându‑
singular plural
  • vârstea
  • vârstați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vârstez
(să)
  • vârstez
  • vârstam
  • vârstai
  • vârstasem
a II-a (tu)
  • vârstezi
(să)
  • vârstezi
  • vârstai
  • vârstași
  • vârstaseși
a III-a (el, ea)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârsta
  • vârstă
  • vârstase
plural I (noi)
  • vârstăm
(să)
  • vârstăm
  • vârstam
  • vârstarăm
  • vârstaserăm
  • vârstasem
a II-a (voi)
  • vârstați
(să)
  • vârstați
  • vârstați
  • vârstarăți
  • vârstaserăți
  • vârstaseți
a III-a (ei, ele)
  • vârstea
(să)
  • vârsteze
  • vârstau
  • vârsta
  • vârstaseră
Intrare: vârstat
vârstat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârstat
  • vârstatul
  • vârstatu‑
  • vârsta
  • vârstata
plural
  • vârstați
  • vârstații
  • vârstate
  • vârstatele
genitiv-dativ singular
  • vârstat
  • vârstatului
  • vârstate
  • vârstatei
plural
  • vârstați
  • vârstaților
  • vârstate
  • vârstatelor
vocativ singular
plural
vrâstat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrâstat
  • vrâstatul
  • vrâstatu‑
  • vrâsta
  • vrâstata
plural
  • vrâstați
  • vrâstații
  • vrâstate
  • vrâstatele
genitiv-dativ singular
  • vrâstat
  • vrâstatului
  • vrâstate
  • vrâstatei
plural
  • vrâstați
  • vrâstaților
  • vrâstate
  • vrâstatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

învârsta, învârstezverb

  • 1. popular A face dungi de culori diferite pe o țesătură sau cusătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A învârsta o scoarță. DLRLC
    • format_quote Ciobanii le-or lua [florile] Și le-or învîrsta, Dalbe cu albastre, Verzi cu mohorîte. TEODORESCU, P. P. 75. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Brăzdăturile plugurilor se învîrstau ca niște petece negre pe o uriașă velință gălbuie. SANDU-ALDEA, U. P. 7. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A îmbina între ele lucruri de diferite culori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

vârstat, vârstaadjectiv

etimologie:
  • vezi a vârsta NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.