12 definiții pentru votru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÓTRU, votri, s. m. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ.

votru, voatră smf [At: PRAV. 171 / V: (îrg) ho~, (reg) mo~ / Pl: ~ri, voatre / E: ns cf vsl вътрь, вотрь] 1 (Îrg) Proxenet. 2 (Reg) Persoană care servește ca intermediar între doi îndrăgostiți. 3 (Trs) Persoană care mijlocește o căsătorie.

VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Reg.) Persoană care mijlocește o căsătorie. 2. (Înv.) Codoș, proxenet. – Cf. sl. vŭtrĩ, votrĩ.

VÓTRU, VOÁTRĂ, votri, voatre, s. m. și f. 1. (Regional) Persoană care mijlocește o căsătorie. O cunoscu îndată că era voatra care votrise pe Chiva. MARIAN, NU. 97. 2. (Învechit) Codoș, proxenet. Acum mi se poruncește să fiu codoș și pezevenghi, adică votru. ODOBESCU S. I 276.

VOTRU, VOATRĂ s. m. și I. (Mold., ȚR) Proxenet, codoș. A: Hotru (supuitoriu MUNT.) să cheamă și cela ce îndeamnă și amăgește pre vrun cucon, de-l spurcă cineva și face sodomie. PRAV. Doamna lui, Ioana, ca să fie slobodă în desfrînate și spurcate faptele ei ce avea, prin hotrii săi italieni l-au omorlt. M. COSTIN. Chemă pre o ghotră (lemma: n e c u r a t ă) . . . fără rușine . . . carea avea nouă fiice și toate le-nvățase curve. DOSOFTEI, VS. B: Votrul sau supuitoriu se cheamă cela ce are muieri la casa lui, dă le ține pentru dobînda lui, carele-si dau trupurile dă le spurcă bărbații. ÎNDREPTAREA LEGII.• Variante: hotru, hotră (PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ. Vezi și votri, votrie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vótru (reg.) (vo-tru) s. m., art. vótrul; pl. vótri, art. vótrii

vótru s. m. (sil. -tru), art. vótrul; pl. votri, art. vótrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VÓTRU s. v. codoș, mijlocitor, pețitor, proxenet.

votru s. v. CODOȘ. MIJLOCITOR. PEȚITOR. PROXENET.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vótru (-ri), s. m.1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu sînt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) < a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vótru, votri, s.m. – (reg.; înv.) 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet. „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea, 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (Tiktin, cf. DER; DEX, MDA).

vótru, -i, s.m. – 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet: „Târgu l-am înconjurat / Și pe votru l-am aflat” (Bârlea 1924: 88). – Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (DEX).

Intrare: votru
  • silabație: vo-tru info
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • votru
  • votrul
  • votru‑
plural
  • votri
  • votrii
genitiv-dativ singular
  • votru
  • votrului
plural
  • votri
  • votrilor
vocativ singular
  • votrule
  • votre
plural
  • votrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

votru voatră

etimologie: