2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vorovit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 40 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1-2 (Îrg) Vorbit2 (1-2). 9 (Îrg) Menționat. 10 (Îrg) Cunoscut2 (1). 11 (Îvr) Convenit2.

VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.

vorovi [At: PSALT. HUR. 49v/10 / V: ~obi, ~ozi, (îvr) ~văi / Pzi: ~besc / E: ucr говорити, (1-7) cf slv говорити] 1 vi (Înv; în textele religioase) A face larmă (discutând cu aprindere). 2 vi (Înv; în textele religioase) A se neliniști. 3 vi (Înv; în textele religioase) A cârti (1). 4 vi (Înv; în textele religioase) A fi foarte ocupat. 5 vi (Înv; în textele religioase) A fi copleșit. 6 vi (Înv; în textele religioase) A persevera. 7 vi (Înv; în textele religioase) A petrece. 8-9 vi (Îrg) A vorbi (1-2). 10 vt (Îrg; c. i. cuvinte) A pronunța. 11-12 vi (Îrg) A vorbi (61-62). 13 vi (Îrg; îe) A ~ pe (sau de) cineva de rău A denigra. 14 vi (Îrg; îae) A calomnia. 15 vi (Îrg; d. texte, scrieri) A trata un anume subiect. 16-17 vti A susține. 18-19 vti A mărturisi. 20 vi A se adresa cuiva. 21 vrim (Reg) A se pomeni. 22 vi A discuta (2). 23 vrr A se sfătui. 24 vrr A ajunge la un acord. 25 vr (Îvr; îe) A se ~ cu sine A medita. 26 vi (Reg; d. tineri) A avea relații de dragoste. 27 vi (Îvr) A avea relații extraconjugale.

vorovi vb. IV. I (înv., reg.) 1 intr., tr. A vorbi. Scoală-te și vorovește de grăiește fără nice o-mpiedicare (DOS.). ♦ (intr.; cu determ. care indică modalitatea de articulare, intensitatea vocii etc.) A rosti, a pronunța. Știți, Tănase al lui Ispas Care vorovea pe nas (POP.). ♦ (intr.) A exprima prin cuvinte gînduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. Cel ce bine vorovește nu să înțelege (CANT.). 2 tr. A considera, a socoti, a crede. ♦ Ext. A bîrfi, a zvoni, ◊ (refl. impers.) Așa se vorovește că mai mult sfatul și-ndemnătura lui Dumitrașco Vodă au fostu decît voia vizirului (NEC.). 3 refl. recipr. A se învoi; a se vorbi. S-au vorovit cu toții și au dat știre țării (COSTIN). 4 (intr.) A comunica ceva cuiva; a povesti. Voiesc a asculta povestirea celor ce ți s-au întîmplat, vorovește (BELD.). ◊ Expr. A vorovi pleve v. pleavă. ♦ (intr.) A discuta cu cineva. Craii amîndoi vorovesc unul cu altul (BELD.). II intr. (înv.) A face larmă, zarvă; a se neliniști, a se tulbura, a se zbuciuma, a se agita. • prez.ind. -esc. și (înv., reg.) vorobi vb. IV. /<ucr. говорити; cf. și slav. говорнтн „a face zarvă, a se agita”.

VOROVI, vorovesc, vb. IV. (Învechit și regional) 1. Intranz. A sta cu cineva de vorbă; a vorbi. Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. ◊ Tranz. Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. 2. Tranz. A bîrfi, a cleveti, a ponegri. Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. 3. Refl. reciproc. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.

vorovì v. Mold. Tr. a vorbi: spune, mândro, ce gândești, când cu mine vorovești? POP. [V. voroavă].

vorovésc v. intr. și tr. (d. voroavă). Vechĭ. Azĭ Trans. Rar. Vorbesc, convorbesc, discut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vorovi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, 3 sg. vorovește, imperf. 1 voroveam; conj. prez. 1 sg. să vorovesc, 3 să vorovească

vorovi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 să vorovească

vorovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 sg. și pl. vorovească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOROVI vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.

vorovi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. RELATA. SPOROVĂI. SPUNE. TRĂNCĂNI. VORBI. ZICE.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vorovi, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea, 1906). (Maram., Trans.). – Cf. ucr. hovoryty (DEX, MDA).

vorovi, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea 1906). – Din vorbi.

Intrare: vorovit
vorovit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorovit
  • vorovitul
  • vorovitu‑
  • vorovi
  • vorovita
plural
  • voroviți
  • voroviții
  • vorovite
  • vorovitele
genitiv-dativ singular
  • vorovit
  • vorovitului
  • vorovite
  • vorovitei
plural
  • voroviți
  • voroviților
  • vorovite
  • vorovitelor
vocativ singular
plural
Intrare: vorovi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vorovi
  • vorovire
  • vorovit
  • vorovitu‑
  • vorovind
  • vorovindu‑
singular plural
  • vorovește
  • voroviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vorovesc
(să)
  • vorovesc
  • voroveam
  • vorovii
  • vorovisem
a II-a (tu)
  • vorovești
(să)
  • vorovești
  • voroveai
  • voroviși
  • voroviseși
a III-a (el, ea)
  • vorovește
(să)
  • vorovească
  • vorovea
  • vorovi
  • vorovise
plural I (noi)
  • vorovim
(să)
  • vorovim
  • voroveam
  • vorovirăm
  • voroviserăm
  • vorovisem
a II-a (voi)
  • voroviți
(să)
  • voroviți
  • voroveați
  • vorovirăți
  • voroviserăți
  • voroviseți
a III-a (ei, ele)
  • vorovesc
(să)
  • vorovească
  • voroveau
  • vorovi
  • voroviseră
horovi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vorozi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vorovăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vorobi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vorovi, vorovescverb

învechit regional
  • 1. tranzitiv A vorbi. DEX '09 DEX '98
    sinonime: vorbi
    • 1.1. intranzitiv A sta cu cineva de vorbă. DLRLC
      • format_quote Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. DLRLC
      • format_quote tranzitiv Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv Bârfi, cleveti, ponegri. DLRLC
      • format_quote Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. DLRLC
    • 1.3. reflexiv reciproc A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. DLRLC
      • format_quote Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.