2 intrări
19 definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vorovit, ~ă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 40 / Pl: ~iți, ~e / E: vorbi] 1-2 (Îrg) Vorbit2 (1-2). 9 (Îrg) Menționat. 10 (Îrg) Cunoscut2 (1). 11 (Îvr) Convenit2.
VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VOROVI, vorovesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Înv. și reg.) A vorbi. – Cf. ucr. hovoryty.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
horovi v vz vorovi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorobi v vz vorovi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de gall
- acțiuni
vorovăi v vz vorovi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorovi [At: PSALT. HUR. 49v/10 / V: ~obi, ~ozi, (îvr) ~văi / Pzi: ~besc / E: ucr говорити, (1-7) cf slv говорити] 1 vi (Înv; în textele religioase) A face larmă (discutând cu aprindere). 2 vi (Înv; în textele religioase) A se neliniști. 3 vi (Înv; în textele religioase) A cârti (1). 4 vi (Înv; în textele religioase) A fi foarte ocupat. 5 vi (Înv; în textele religioase) A fi copleșit. 6 vi (Înv; în textele religioase) A persevera. 7 vi (Înv; în textele religioase) A petrece. 8-9 vi (Îrg) A vorbi (1-2). 10 vt (Îrg; c. i. cuvinte) A pronunța. 11-12 vi (Îrg) A vorbi (61-62). 13 vi (Îrg; îe) A ~ pe (sau de) cineva de rău A denigra. 14 vi (Îrg; îae) A calomnia. 15 vi (Îrg; d. texte, scrieri) A trata un anume subiect. 16-17 vti A susține. 18-19 vti A mărturisi. 20 vi A se adresa cuiva. 21 vrim (Reg) A se pomeni. 22 vi A discuta (2). 23 vrr A se sfătui. 24 vrr A ajunge la un acord. 25 vr (Îvr; îe) A se ~ cu sine A medita. 26 vi (Reg; d. tineri) A avea relații de dragoste. 27 vi (Îvr) A avea relații extraconjugale.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorozi v vz vorovi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorobi vb. IV. v. vorovi.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
vorovi vb. IV. I (înv., reg.) 1 intr., tr. A vorbi. Scoală-te și vorovește de grăiește fără nice o-mpiedicare (DOS.). ♦ (intr.; cu determ. care indică modalitatea de articulare, intensitatea vocii etc.) A rosti, a pronunța. Știți, Tănase al lui Ispas Care vorovea pe nas (POP.). ♦ (intr.) A exprima prin cuvinte gînduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. Cel ce bine vorovește nu să înțelege (CANT.). 2 tr. A considera, a socoti, a crede. ♦ Ext. A bîrfi, a zvoni, ◊ (refl. impers.) Așa se vorovește că mai mult sfatul și-ndemnătura lui Dumitrașco Vodă au fostu decît voia vizirului (NEC.). 3 refl. recipr. A se învoi; a se vorbi. S-au vorovit cu toții și au dat știre țării (COSTIN). 4 (intr.) A comunica ceva cuiva; a povesti. Voiesc a asculta povestirea celor ce ți s-au întîmplat, vorovește (BELD.). ◊ Expr. A vorovi pleve v. pleavă. ♦ (intr.) A discuta cu cineva. Craii amîndoi vorovesc unul cu altul (BELD.). II intr. (înv.) A face larmă, zarvă; a se neliniști, a se tulbura, a se zbuciuma, a se agita. • prez.ind. -esc. și (înv., reg.) vorobi vb. IV. /<ucr. говорити; cf. și slav. говорнтн „a face zarvă, a se agita”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOROVI, vorovesc, vb. IV. (Învechit și regional) 1. Intranz. A sta cu cineva de vorbă; a vorbi. Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. ◊ Tranz. Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. 2. Tranz. A bîrfi, a cleveti, a ponegri. Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. 3. Refl. reciproc. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorovì v. Mold. Tr. a vorbi: spune, mândro, ce gândești, când cu mine vorovești? POP. [V. voroavă].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de gall
- acțiuni
vorovésc v. intr. și tr. (d. voroavă). Vechĭ. Azĭ Trans. Rar. Vorbesc, convorbesc, discut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vorovi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, 3 sg. vorovește, imperf. 1 voroveam; conj. prez. 1 sg. să vorovesc, 3 să vorovească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vorovi (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 să vorovească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vorovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vorovesc, imperf. 3 sg. vorovea; conj. prez. 3 sg. și pl. vorovească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOROVI vb. v. conversa, dialoga, discuta, flecări, îndruga, pălăvrăgi, relata, sporovăi, spune, trăncăni, vorbi, zice.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vorovi vb. v. CONVERSA. DIALOGA. DISCUTA. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. RELATA. SPOROVĂI. SPUNE. TRĂNCĂNI. VORBI. ZICE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
vorovi, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea, 1906). (Maram., Trans.). – Cf. ucr. hovoryty (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vorovi, vorovesc, vb. intranz. – (pop.) A vorbi, a discuta: „În puține sate din Maramureș se folosește cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc” (Țiplea 1906). – Din vorbi.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
vorovi, vorovescverb
- 1. A vorbi. DEX '09 DEX '98sinonime: vorbi
- 1.1. A sta cu cineva de vorbă. DLRLC
- Spune, mîndră, ce gîndești De toată îngălbinești Cînd cu mine vorovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240. DLRLC
- Silește-te a veni la noi și apoi vom vorovi mai multe. DRĂGHICI, R. 92. DLRLC
-
-
- Oamenii ne vorovesc Și părinții nu voiesc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 65. DLRLC
-
- 1.3. A se înțelege cu cineva, a se sfătui; a se vorbi. DLRLC
- Oamenii s-au vorovit Să taie pomul din coastă. ȘEZ. XX 37. DLRLC
-
-
etimologie:
- hovoryty DEX '98 DEX '09