5 definiții pentru vorovaci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vorovaci, ~ace [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 72v/30 / Pl: ~, ~ace / E: vorovi + -aci] (Îvr) 1-2 sm, a Vorbăreț (1-2). 3 a Elocvent (5).

VOROVACI adj. și s. m. (Mold.) (Om) vorbăreț, elocvent. Cîndai să nu ne cumva smentească pre unii din noi, cu acea limbă a lui vorovace. DOSOFTEI, VS. De celea ce singură firea scîrîndăvindu-să fuge, acelea vorovaciul îndrăzneț preste fire le urcă. CANTEMIR, IST.; cf. NCCD (gl.). Etimologie: voroavă + suf. -aci. Cf. v r e v i t o r.

vorovácĭ, -ce adj. (d. voroavă). Dos. Cant. Vorbăreț, elocŭent.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOROVÁCI s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

vorovaci s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: vorovaci
vorovaci adjectiv
adjectiv (A115)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vorovaci
  • vorovaciul
  • vorovaciu‑
  • vorovace
  • vorovacea
plural
  • vorovaci
  • vorovacii
  • vorovace
  • vorovacele
genitiv-dativ singular
  • vorovaci
  • vorovaciului
  • vorovace
  • vorovacei
plural
  • vorovaci
  • vorovacilor
  • vorovace
  • vorovacelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)