14 definiții pentru vopsitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.

VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul1; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.

vopsitor, ~oare smf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 60v/20 / V: (îvp) văp~ sm, (rar) sf, (înv) văpsitoriu, (reg) văcsi~, văcți~ sm / Pl: ~i, ~oare / E: vopsi + -tor] 1 Fabricant de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (1), (îvr) văpser (1). 2 Negustor de vopsea (1) Si: (reg) fărbar, vopselar (2), (îvr) văpser (2). 3 Persoană care se ocupă cu vopsitul1 (textilelor sau al altor obiecte) Si: (reg) boiangiu, fărbar, vopselar (3), (îvr) văpser (3). 4 (Reg) Zugrav.

VOPSITÓR, vopsitori, s. m. Persoană care se ocupă cu vopsitul linurilor și țesăturilor; boiangiu. ♦ (Tansilv.) Zugrav.

VOPSITÓR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor

văpsitor, -oare adj. v. vopsitor.

văpsitor (vopsitor) m. cel ce vopsește, zugrav.

văpsitór m. Vest. Meseriaș care văpsește zidurile saŭ gardurile (zugrav) saŭ stofele (boĭangiŭ). – Și vo-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOPSITOR s. boiangiu. (E de profesie ~.)

Intrare: vopsitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vopsitor
  • vopsitorul
  • vopsitoru‑
plural
  • vopsitori
  • vopsitorii
genitiv-dativ singular
  • vopsitor
  • vopsitorului
plural
  • vopsitori
  • vopsitorilor
vocativ singular
  • vopsitorule
plural
  • vopsitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vopsitor, -oare vopsitoare

etimologie:

  • Vopsi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX