VOLTIJĂ, voltije, s. f. încălecare și descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe șa. – Din fr. voltige.

voltijă sf [At: COSTINESCU / V: (înv) ~tigiu, voltij sn / Pl: ~je / E: fr voltige] 1 Execițiu de acrobație pe o coardă. 2 Coardă pe care se execută exerciții de acrobație. 3 Ansamblu de exerciții de gimnastică și acrobație executate pe cal, mai ales în circuri. 4 Ansamblu de figuri acrobatice aeriene executate de un avion.

voltijă s.f. 1 (echit.) Serie de exerciții de suplețe constînd din încălecarea și descălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe șa. 2 (la circ) Exercițiu la trapezul volant. • pl. -e. /<fr. voltige.

VOLTIJĂ, voltije, s. f. Încălecare și descălecare din fuga calului fără ajutorul scărilor. ♦ Călărie în picioare pe șa. – Din fr. voltige.

VOLTIJĂ, voltije, s. f. (Franțuzism) Încălecare din fuga calului, fără ajutorul scărilor; faptul de a călări în picioare pe șa.

VOLTIJĂ s.f. Încălecare din fugă a calului, fără ajutorul scărilor; serie de exerciții de suplețe executate pe un cal, cu sau fără scări. [< fr. voltige].

VOLTIJĂ s. f. 1. serie de exerciții de suplețe din încălecarea din fugă a calului, fără ajutorul scărilor. 2. (în circuri) exerciții la trapezul volant. (< fr. voltige)

VOLTIJĂ ~e f. 1) Încălecare a calului din fugă, fără ajutorul scărilor. 2) Ansamblu de exerciții de acrobatică executate pe cal. /<fr. voltige

voltigiu sn vz voltijă

voltij sn vz voltijă

*voltíj n., pl. e și urĭ (fr. voltige, s. f.). Un exercițiŭ de călărie în care un cal legat de funie aleargă în cerc, ĭar cel ce se deprinde la călărie trebuĭe să încalice din fugă apucîndu-se cu mînile de șa.

voltijă s. f., art. voltija, g.-d. art. voltijei; pl. voltije

voltijă s. f., g.-d. art. voltijei; pl. voltije

voltijă s. f., g.-d. art. voltijei; pl. voltije

voltijă, pl. voltije