voltairian, ~ă [At: MAIORESCU, CR. II, 338 / P: ~ter~ / S și: ~ter~ / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr voltairien] 1-2 smf, a (Persoană) care adoptă ideile lui Voltaire, având o atitudine raționalistă, anticlericală și ironic sceptică Si: voltairist (1-2). 3 a (Pex) Raționalist. 4 a (Pex) Care se caracterizează printr-un scepticism ironic. 5 a Care aparține creației lui Voltaire. 6 a Care se referă la creația lui Voltaire. 7 a Propriu lui Voltaire, creației sale și stilului său.

voltairian, -ă [volteri’an] I adj. Care aparține lui Voltaire sau creației lui, privitor la Voltaire sau la creația lui, specific lui Voltaire sau creației lui. În pisania de la intrare... dăm cu uimire de versuri franțuzești, s-ar zice dintr-o piesă voltairiană (CĂL.). ◊ Fig. care este sceptic, zeflemist. II adj., s.m., s.f. 1 (Adept) al voltairianismului. Logica și simțul realității funcționează ca la cel mai uscat și fără suflet raționalist voltairian (RALEA). 2 (Persoană) care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism și scepticism, proprii lui Voltaire. • pl. -ieni, -iene. /<fr. voltairien.

VOLTAIRIÁN, -Ă adj. v. volterian.

VOLTAIRIÁN, -Ă TE-RI-/ I. adj. propriu lui Voltaire. II. adj., s. m. f. 1. (adept) al voltairianismului. 2. (cel) care adoptă sau exprimă o atitudine de anticlericalism și scepticism, proprii lui Voltaire. (< fr. voltairien)

voltairian [ai pron. fr. e] (desp. -tai-ri-an) adj. m., s. m., pl. voltairieni (desp. -ri-eni); adj. f., s. f. voltairiană, pl. voltairiene

voltairian [ai pron. e] (-tai-ri-an) adj. m., s. m., pl. voltairieni (-ri-eni); adj. f., s. f. voltairiană, pl. voltairiene

voltairián adj. m., s. m. (sil. -ri-an) [-tai- pron. fr. -te-], pl. voltairiéni (sil. -ri-eni); f. sg. voltairiánă, pl. voltairiéne