vorotic sn [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) holo~, horat~, horo~, ver~, volo~ / E: nct] 1 (Reg; csnp) „Rost, rânduială la lucru”. 2 (Mol; îe) A-și veni în ~ A-și veni în fire. 3 (Mol; îae) A se restabili. 4 (Mol; îe; îf verotic) A-și ieși din ver~ A se înfuria.

vorotíc, V. verotic.

verotic sn vz vorotic

volotic sn vz vorotic

verotíc și vorotíc n., pl. inuz. urĭ și e (ung. veröték și veriték, sudoare). Mold. A-țĭ veni în verotic, a-țĭ veni în fire, a te restabili, a veni la chestiune. A-țĭ ĭeși din verotic, a-țĭ ĭeși din fire, a perde sărita, a te enerva. – Și volotíc (Dor.), horotíc (Cov. Rev. I. Crg. 6, 315), holotíc (ib. 13, 114) și horatíc (Cov. ib. 3, 377).

volotíc, V. verotic.