2 intrări
13 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOLNICI, voinicesc, vb. IV. (înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3. Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic.
volneci v vz volnici
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volnici [At: CORESI, L. 153/5 / V: ~neci / Pzi: ~icesc / E: volnic] (Înv) 1-2 vtr A (se) elibera (1-2). 3 vt A îndrăzni. 4 vt A permite. 5 vt A autoriza (2). 6 vr A acționa după bunul plac. 7 vr A-și lua libertatea să ... 8 vr A se strădui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
volnici vb. IV. (înv.) 1 tr., refl. A (se) elibera. S-au volnicit de la sine, pe păzitori i-au gonit, Pe din dos dîndu-le drumul, pe-amîndoi i-au mîntuit (BELD.). 2 tr. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. Acest adevăr... nu ne volnicește a osîndi... înaintarea învățăturii ca o pricină de stricare a oamenilor (MARC.). 3 intr. A autoriza, a împuternici, a da dreptul... Grigorie Alixandru Ghica Vodă volnicește un aprod să împlinească pe Ioniță Cracalie... după plîngerea lui Darie Donici (DOC.). 4 refl. A acționa în voie, după bunul plac, a-și lua libertatea de...; a îndrăzni. Stolniceasa Joroai s-au volnicit în urmă de au dat moșie cu podul numai unuia din feciori (DOC.). 5 refl. A se strădui, a-și da silința. Să volnicește dohtorul numai de a întîmpina furia cea nesuferitoare (PISC.). • prez. ind. -esc. /volnic + -i.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOLNICI, volnicesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. 3.Refl. A se strădui, a-și da silința. – Din volnic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VOLNICI, voinicesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A lăsa liber, în voia lui; a elibera. Ia seama, fătul meu, că de le-i volnici [patimile], ai să-ți vezi supușii pe unii în desfătări, iar pe alții în ahtieri. DELAVRANCEA, S. 87. 2. Tranz. A îndreptăți; a împuternici, a îngădui. Cine ție ți-a poruncit Și ție ți-a volnicit Să ții calea domnilor. MAT. FOLK. 64. 3. Refl. A se strădui, a-și da silința. Să volnicește dohtorul, numai de a întîmpina furia cea nesuferitoare. PISCUPESCU, O. 239.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VOLNICI ~esc tranz. înv. A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi; a împuternici. /Din volnic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
volnicésc v. tr. Vechĭ. Prefac în volnic, liberez. V. refl. Capăt permisiune. Îmĭ permit: omu să nu se prea volnicească!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
volnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. volnicesc, 3 sg. volnicește, imperf. 1 volniceam; conj. prez. 1 sg. să volnicesc, 3 să volnicească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
volnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. volnicesc, imperf. 3 sg. volnicea; conj. prez. 3 să volnicească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
volnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. volnicesc, imperf. 3 sg. volnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. volnicească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOLNICI vb. v. accepta, admite, canoni, căzni, chinui, concepe, dezrobi, elibera, emancipa, forța, frământa, îngădui, libera, munci, necăji, osteni, permite, răbda, salva, scăpa, scoate, sforța, sili, strădui, suferi, suporta, tolera, trudi, zbate, zbuciuma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
volnici vb. v. ACCEPTA. ADMITE. CANONI. CĂZNI. CHINUI. CONCEPE. DEZROBI. ELIBERA. EMANCIPA. FORȚA. FRĂMÎNTA. ÎNGĂDUI. LIBERA. MUNCI. NECĂJI. OSTENI. PERMITE. RĂBDA. SALVA. SCĂPA. SCOATE. SFORȚA. SILI. STRĂDUI. SUFERI. SUPORTA. TOLERA. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT406) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
volnici, volnicescverb
- 1. A lăsa liber, în voia lui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: elibera
- Ia seama, fătul meu, că de le-i volnici [patimile], ai să-ți vezi supușii pe unii în desfătări, iar pe alții în ahtieri. DELAVRANCEA, S. 87. DLRLC
-
- 2. A face să fie în drept de a realiza ceva; a învesti cu drepturi. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: împuternici îndreptăți îngădui
- Cine ție ți-a poruncit Și ție ți-a volnicit Să ții calea domnilor. MAT. FOLK. 64. DLRLC
-
- 3. A se strădui, a-și da silința. DEX '09 DLRLC
- Să volnicește dohtorul, numai de a întîmpina furia cea nesuferitoare. PISCUPESCU, O. 239. DLRLC
-
etimologie:
- volnic DEX '09 DEX '98 NODEX