6 definiții pentru volintirie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

volintirie sf [At: ALECSANDRI, T. 981 / Pl: ~ii / E: volintir + -ie] 1 Armată formată din volintiri (1). 2 Stagiu militar efectuat de un volintir (1). 3 Viață de volintir (1). 4 (Fam; dep) Comportare de volintir (4).

VOLINTIRÍE, volintirii, s. f. Serviciu într-o oaste de volintiri.

volintirie f. oștirea nedisciplinată a volintirilor: trimite-l la volintirie pe malul Dunării AL.

volintiríe f. (d. volintir). Vechĭ. Vĭața de volintir: l-a trimes la volintirie. Azĭ. Fig. Fam. Apucăturĭ de scandalagiu: maĭ lasă-te de volintirie, măĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volintiríe s. f., pl. volintiríi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

volintiríe s.f. (înv.) oștire nedisciplinată a volintirilor lui Ipsilante.

Intrare: volintirie
volintirie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volintirie
  • volintiria
plural
  • volintirii
  • volintiriile
genitiv-dativ singular
  • volintirii
  • volintiriei
plural
  • volintirii
  • volintiriilor
vocativ singular
plural

volintirie

  • 1. Serviciu într-o oaste de volintiri.
    surse: DLRLC

etimologie: