2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

volburat, ~ă a [At: (a. 1714) IORGA, S. D. V, 100 / V: (înv) hol~[1], ~lvu~ / Pl: ~ați, ~e / E: volbura] (Îrg; d. valuri, vânt) Învolburat.

  1. Are intrare proprie. — gall

volbura [At: CANTEMIR, HR. 170 / V: (înv) bolbori, hol~, holbori, hulburi, ~bora, ~vora, ~vura, (îrg) ~ri / Pl: volbur, ~rez / E: volbură] 1-3 vtri A (se) învolbura. 4 vt (Ban; d. vânt; c. i. zăpada) A spulbera și a troieni. 5 vr (Reg; îf hulburi) A amesteca depunerile de pe fundul unui vas cu lichidul de deasupra.

volbura vb. I. tr., refl., intr. (înv., reg.) A (se) învolbura, a (se) învîrteji. Vîntul turbat Peste Ocean zburînd dezlănțat Alți munți va nălța, unda volborînd (HEL.). • prez.ind. -ez, volbur. /volbură + -a.

VOLBURA, pers. volbură, vb. I. Refl. (Despre apă, vînt) A se învolbura. – Variantă: bulbura vb. I.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

volburat adj. m., pl. volbrați; f. sg. volburată, pl. volburate

volbura vb., ind. prez. 3 sg. volbură

Intrare: volburat
volburat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volburat
  • volburatul
  • volburatu‑
  • volbura
  • volburata
plural
  • volburați
  • volburații
  • volburate
  • volburatele
genitiv-dativ singular
  • volburat
  • volburatului
  • volburate
  • volburatei
plural
  • volburați
  • volburaților
  • volburate
  • volburatelor
vocativ singular
plural
volvurat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: volbura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volbura
  • volburare
  • volburat
  • volburatu‑
  • volburând
  • volburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • volbură
(să)
  • volbure
  • volbura
  • volbură
  • volburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • volbură
(să)
  • volbure
  • volburau
  • volbura
  • volburaseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbura
  • bulburare
  • bulburat
  • bulburatu‑
  • bulburând
  • bulburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bulbură
(să)
  • bulbure
  • bulbura
  • bulbură
  • bulburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bulbură
(să)
  • bulbure
  • bulburau
  • bulbura
  • bulburaseră
volvura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
volvora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
volburi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
volbora
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
holburi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

volburaverb

  • 1. (Despre apă, vânt) A se învolbura. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.