2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

volburat, ~ă a [At: (a. 1714) IORGA, S. D. V, 100 / V: (înv) hol~, ~lvu~ / Pl: ~ați, ~e / E: volbura] (Îrg; d. valuri, vânt) Învolburat.

volbura [At: CANTEMIR, HR. 170 / V: (înv) bolbori, hol~, holbori, hulburi, ~bora, ~vora, ~vura, (îrg) ~ri / Pl: volbur, ~rez / E: volbură] 1-3 vtri A (se) învolbura. 4 vt (Ban; d. vânt; c. i. zăpada) A spulbera și a troieni. 5 vr (Reg; îf hulburi) A amesteca depunerile de pe fundul unui vas cu lichidul de deasupra.

VOLBURÁ, pers. vólbură, vb. I. Refl. (Despre apă, vînt) A se învolbura. – Variantă: bulburá vb. I.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

volburát adj. m., pl. volbráți; f. sg. volburátă, pl. volburáte

volburá vb., ind. prez. 3 sg. vólbură

Intrare: volburat
volburat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volburat
  • volburatul
  • volburatu‑
  • volbura
  • volburata
plural
  • volburați
  • volburații
  • volburate
  • volburatele
genitiv-dativ singular
  • volburat
  • volburatului
  • volburate
  • volburatei
plural
  • volburați
  • volburaților
  • volburate
  • volburatelor
vocativ singular
plural
Intrare: volbura
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volbura
  • volburare
  • volburat
  • volburatu‑
  • volburând
  • volburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • volbură
(să)
  • volbure
  • volbura
  • volbură
  • volburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • volbură
(să)
  • volbure
  • volburau
  • volbura
  • volburaseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bulbura
  • bulburare
  • bulburat
  • bulburatu‑
  • bulburând
  • bulburându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • bulbură
(să)
  • bulbure
  • bulbura
  • bulbură
  • bulburase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • bulbură
(să)
  • bulbure
  • bulburau
  • bulbura
  • bulburaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

volbura bulbura

  • 1. (Despre apă, vânt) A se învolbura.
    surse: DLRLC

etimologie: