5 definiții pentru volba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

volba vi [At: RESMERIȚĂ, D. / Pzi: volb / E: ns cf învolba] (Trs; d. ape) A crește și a se revărsa cu valuri mari Si: (reg) a învolba.

volbà v. Tr. a se rostogoli: Crișule, Mureșule, nu volba, nu tulbura! POP. [Lat. VOLVERE: v. holbà).

holbà v. Mold. a căsca tare ochii (din mirare, frică sau prostie). [Formă dialectală din volba (cf. volbură) = lat. VOLVERE, a rostogoli].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

volbá (-b, át), vb. – A veni mare, a se arunca în rîu. Megl. volb(ari). Lat. volvĕre (REW 9433). – Der. volbură, s. f. (vînt puternic, vîrtej; înv., furtună; rochița-rîndunicii, Convolvulus arvensis), poate direct din lat. volvŭla (Pușcariu 1946; Candrea-Dens., 785; REW 9447); volbura, vb. (a se învîrteji); volburos, adj. (ca volbura, învîrtejit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

volbá, pers. 3 sg. volbeáză, vb. I refl. (înv. și reg.) a se rostogoli.

Intrare: volba
verb (V35)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volba
  • volbare
  • volbat
  • volbatu‑
  • volbând
  • volbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • voalbă
(să)
  • voalbe
  • volba
  • volbă
  • volbase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • voalbă
(să)
  • voalbe
  • volbau
  • volba
  • volbaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • volba
  • volbare
  • volbat
  • volbatu‑
  • volbând
  • volbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • volbea
(să)
  • volbeze
  • volba
  • volbă
  • volbase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • volbea
(să)
  • volbeze
  • volbau
  • volba
  • volbaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)