4 definiții pentru volapuc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

volapuk sns [At: ENC. ROM. / V: ~piuc / S și: ~puc / E: ger Volapük, fr volapük] 1 Limbă artificială cu caracter internațional creată mai ales pe baza elementelor germanice. 2 (Fig) Amestec de elemente disparate Si: amalgam, talmeș-balmeș

volapük n. limbă comercială internațională, inventată în 1881 de pastorul elvețian Schleyer.

*volapük n., pl. urĭ (formațiune artificială d. engl. world, lume, și speak, spoke, a vorbi, adică „limba lumiĭ, limba universală”). O limbă artificială inventată la 1879 de preutu Elvețian Schleyer († 1911), astăzĭ înlocuită de esperanto.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: volapuc
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volapuc
  • volapucul
  • volapucu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • volapuc
  • volapucului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)