volapuc s.n. v. volapük.

volapiuc sn vz volapuc

volapuk sns [At: ENC. ROM. / V: ~piuc / S și: ~puc / E: ger Volapük, fr volapük] 1 Limbă artificială cu caracter internațional creată mai ales pe baza elementelor germanice. 2 (Fig) Amestec de elemente disparate Si: amalgam, talmeș-balmeș

volapuk [volapjuk] s.n. (lingv.) Limbă artificială cu caracter internațional, formată din elemente de vocabular din limbile germanice (mai ales engleză) și cu flexiune gramaticală arbitrară. • scris și volapuc. /<germ. Volapük, fr. volapük.

volapük n. limbă comercială internațională, inventată în 1881 de pastorul elvețian Schleyer.

*volapük n., pl. urĭ (formațiune artificială d. engl. world, lume, și speak, spoke, a vorbi, adică „limba lumiĭ, limba universală”). O limbă artificială inventată la 1879 de preutu Elvețian Schleyer († 1911), astăzĭ înlocuită de esperanto.

volapuc s. n. (pl. – )