2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOIVODÁT s. n. v. voievodat.

VOIEVODÁT, voievodate, s. n. (în Evul Mediu în Țările Române) Teritoriu aflat sub autoritatea unui voievod. [Var.: voivodát s. n.] – Voievod + suf. -at.

voievodat sn [At: BĂLCESCU, M. V. 96 / S și: voevodat / V: (înv) voi~, (îvr) vai~ / Pl: ~e / E: voievod + -at] 1-3 Demnitatea de voievod (9, 10, 12) Si: (înv) voievozie (4-6). 4 Demnitatea voievodatului Transilvaniei. 5 (În Evul Mediu) Formă de organizare social-politică, condusă de un voievod (9). 6 Ținut condus de un voievod (9). 7 Formațiune statală condusă de un voievod (10). 8 Teritoriu cuprins într-un voievodat (6-7). 9 Titlu dat Transilvaniei în timpul guvernării ei de către un voievod aflat în relații de vasalitate față de regele maghiar. 10 (Înv) Teritoriu condus de un voievod (3-7). 11 (Îvr) Sălaș de țigani condus de un voievod (17). 12 (Îvr) Autoritate de voievod (17).

VOIEVODÁT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. [Var.: voivodát s. n.] – Voievod + suf. -at.

VOIEVODÁT, voievodate, s. n. Ținut sau așezare condusă de un voievod. (Atestat în forma voivodat) în Oltenia am avut cel dintîi voivodat. VLAHUȚĂ, la CADE. – Variantă: voivodát s. n.

VOIEVODÁT ~e n. ist. Stat condus de un voievod. /voievod + suf. ~at

voievodat n. principat: în secolul al XIII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.

voievodat n. principat: în secolul al XIII-lea ființau voievodate române la dreapta și la stânga Oltului.

*voĭevodát n., pl. e (d. voĭevod). Voĭevozie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voievodát s. n., pl. voievodáte

voievodát s. n., pl. voievodáte

Intrare: voivodat
voivodat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: voievodat
voievodat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voievodat
  • voievodatul
  • voievodatu‑
plural
  • voievodate
  • voievodatele
genitiv-dativ singular
  • voievodat
  • voievodatului
plural
  • voievodate
  • voievodatelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voivodat
  • voivodatul
  • voivodatu‑
plural
  • voivodate
  • voivodatele
genitiv-dativ singular
  • voivodat
  • voivodatului
plural
  • voivodate
  • voivodatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voievodat voivodat

etimologie:

  • Voievod + sufix -at.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX