8 definiții pentru voitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (Înv.; adesea substantivat) Care voiește, care dorește ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi2 + suf. -tor.

VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (Înv.; adesea substantivat) Care voiește, care dorește ceva. ◊ Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva. [Pr.: vo-i] – Voi2 + suf. -tor.

voitor, ~oare [At: PARACLIS (1639), 248 / P: vo-i~ / V: (înv) ~iu, (reg) vroi~ / Pl: ~i, ~oare / E: voi2 + -tor] 1-10 smf, a (Îvp) (Persoană) care vrea (1-3, 17-18) ceva. 11 a (Îvr) Care are voință (1). 12 a (Îvr) Care se caracterizează prin voință (1). 13-14 sm, a (Persoană) care manifestă o atitudine favorabilă, de ajutorare sau de înțelegere față de cineva Si: binevoitor (1-2). 15-16 sm, a (Îvp; îls; îla) ~ de bine, (înv) ~ bun, (înv, mai ales în formule de adresare reverențioasă) de bine ~, de tot binele ~, spre tot binele ~ Binevoitor (1-2). 17-18 sm, a (Îvp; îls; îla) ~ de rău (Om) răuvoitor. 19-20 (Reg; îal) (Om) invidios. 21-22 sm, a (Înv; îls; îla) ~ de milă, (îvr) ~ul milii (sau milostiei) (Om) milostiv. 23 a (Lin; îvr; îs) Mod ~ Modul conjunctiv.

VOITÓR, -OÁRE, voitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Persoană care voiește, care dorește ceva. Omenirea întreagă este voitoare de pace.Au visat, au luptat și-au căzut... pentru cauza tuturora, generații după generații de voitori ai binelui obștesc. PAS, Z. I 6. ◊ Voitor de bine = cel care vrea binele cuiva. Avea-va voitori de bine! TEODORESCU, P. P. 107. (Ca formulă de încheiere la scrisori) Al tău voitor de bine Zaharia, mare căpitan de poște. CREANGĂ, A. 102. Voitor de rău = cel care vrea răul cuiva. Voitori de rău va avea? TEODORESCU, P. P. 107.

VOITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care voiește; care are o dorință. Spirit ~. /a voi + suf. ~tor

voitór, -oáre adj. Care voĭește: un om voitor de bine (binevoitor), voitor de răŭ (răŭ-voitor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

voitór (înv.) (vo-i-) adj. m., pl. voitóri; f. sg. și pl. voitoáre

voitór adj. m., pl. voitóri; f. sg. și pl. voitoáre

Intrare: voitor
voitor adjectiv
  • silabație: vo-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voitor
  • voitorul
  • voitoru‑
  • voitoare
  • voitoarea
plural
  • voitori
  • voitorii
  • voitoare
  • voitoarele
genitiv-dativ singular
  • voitor
  • voitorului
  • voitoare
  • voitoarei
plural
  • voitori
  • voitorilor
  • voitoare
  • voitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voitor

  • 1. învechit adesea substantivat Care voiește, care dorește ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Omenirea întreagă este voitoare de pace.
      surse: DLRLC
    • Au visat, au luptat și-au căzut... pentru cauza tuturora, generații după generații de voitori ai binelui obștesc. PAS, Z. I 6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Voitor de bine (sau de rău) = care dorește binele (sau răul) cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Avea-va voitori de bine! TEODORESCU, P. P. 107.
        surse: DLRLC
      • Voitori de rău va avea? TEODORESCU, P. P. 107.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. (Ca formulă de încheiere la scrisori) Al tău voitor de bine Zaharia, mare căpitan de poște. CREANGĂ, A. 102.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Voi (1.) + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX