2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.

voinicesc, ~ească [At: DOSOFTEI, V. S. martie 27r/10 / Pl: ~ești / E: voinic + -esc] 1 a (Înv) Milităresc (1). 2 a Care aparține voinicilor (4). 3 a Caracteristic voinicilor (4). 4 a Privitor la voinici (4). 5 a (Pex) Eroic (3). 6 a (Pex) Legendar. 7 a (Îs) Luptă ~ Luptă corp la corp, fără arme (numai cu ajutorul brațelor) Si: trântă. 8 a Privitor la haiduci (7), la viața, la faptele lor. 9 a (Îs) Poveste ~ească Baladă (1). 10 a De voinic (8). 11 a Caracteristic bărbaților. 12 a (De sex sau de tip) bărbătesc. 13 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește forță, vigoare. 14 sfsa (Reg) Fel de a înota care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 15 sfsa Dans popular cu mișcări vioaie și salturi, însoțit de strigături la comandă, care este jucat de patru sau opt flăcăi, așezați în linie dreaptă, cu mâinile pe umeri. 16 sfsa Melodie după care se execută voiniceasca (15).

voinici [At: CORESI, EV. 228 / Pzi: ~icesc / E: voinic] 1-2 vir (Înv) A sluji în oaste. 2 vir (Înv) A (se) război. 3 vi (Pop) A săvârși fapte vitejești. 4 (Pop) A haiduci (1). 5 vr (Fam) A face pe voinicul (4) Si: a se grozăvi (2), a se lăuda.

voinici vb. IV. 1 intr. (pop.) A săvîrși fapte de vitejie. După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile Măriei sale (SADOV.). ♦ A haiduci. Apoi, mări, cît trăia, Frați de cruce se prindea Și-mpreună voinicea (ALECS.). 2 refl. (fam., iron.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. Ce te tot voinicești? 3 intr. (înv.) A fi ostaș; a (se) lupta. Voinicesc... ca sloboziți să fim și neturburați și fără voroavă să lăcuim (COR.). • prez.ind. -esc. /voinic + -i.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. A face isprăvi mari, a săvîrși fapte vitejești. Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. ♦ A haiduci. Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249. Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. 2. (Învechit și arhaizant) A fi ostaș; a se oști, a se război. După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589.

A VOINICÍ ~ésc intranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic

A SE VOINICÍ mă ~ésc intranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic

voinicì v. a face vitejii: cât în țară au voinicit POP.

2) voĭnicésc v. intr. (d. voĭnic). Trăĭesc ca voĭnic, fac voĭniciĭ: mult timp a voinicit. V. refl. Mă arăt voĭnic, mă vitejesc: nu te voĭnici degeaba!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

voinici (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicesc, 3 sg. voinicește, imperf. 1 voiniceam; conj. prez. 1 sg. să voinicesc, 3 să voinicească

voinici (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicesc, imperf. 3 sg. voinicea; conj. prez. 3 să voinicească

voinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiniceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOINICÍ vb. v. bate, haiduci, lupta, război.

voinici vb. v. BATE. HAIDUCI. LUPTA. RĂZBOI.

Intrare: voinicire
voinicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicire
  • voinicirea
plural
  • voiniciri
  • voinicirile
genitiv-dativ singular
  • voiniciri
  • voinicirii
plural
  • voiniciri
  • voinicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: voinici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voinici
  • voinicire
  • voinicit
  • voinicitu‑
  • voinicind
  • voinicindu‑
singular plural
  • voinicește
  • voiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voinicesc
(să)
  • voinicesc
  • voiniceam
  • voinicii
  • voinicisem
a II-a (tu)
  • voinicești
(să)
  • voinicești
  • voiniceai
  • voiniciși
  • voiniciseși
a III-a (el, ea)
  • voinicește
(să)
  • voinicească
  • voinicea
  • voinici
  • voinicise
plural I (noi)
  • voinicim
(să)
  • voinicim
  • voiniceam
  • voinicirăm
  • voiniciserăm
  • voinicisem
a II-a (voi)
  • voiniciți
(să)
  • voiniciți
  • voiniceați
  • voinicirăți
  • voiniciserăți
  • voiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • voinicesc
(să)
  • voinicească
  • voiniceau
  • voinici
  • voiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voinici, voinicescverb

  • 1. popular A face fapte vitejești. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. DLRLC
    • 1.1. reflexiv ironic A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 1.2. Haiduci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: haiduci
      • format_quote Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249. DLRLC
      • format_quote Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. DLRLC
  • 2. învechit A fi ostaș; a se război. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589. DLRLC
etimologie:
  • voinic DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.