5 intrări

school Articole pe această temă:

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOINICEÁSCĂ, voinicești, s. f. 1. (Mai ales articulat) Fel de a înota (înotătorul întinzînd alternativ brațele în lături fără a da din picioare). 2. Numele unui dans popular (jucat de patru sau, opt flăcăi).

VOINICEÁSCĂ f. 1) Stil de înot, constând în întinderea concomitentă a ambelor mâini în lături, fără a da din picioare. 2) art. Dans popular, executat de patru sau opt flăcăi într-un tempo vioi și însoțit de strigături. 3) Melodie după care se execută acest dans. /voinic + suf. ~ească

VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ♦ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. (Pop.) A face fapte vitejești. ♦ Refl. (Ir.) A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi. ♦ A haiduci. 2. (Înv.) A fi ostaș; a se război. – Din voinic.

voinicesc, ~ească [At: DOSOFTEI, V. S. martie 27r/10 / Pl: ~ești / E: voinic + -esc] 1 a (Înv) Milităresc (1). 2 a Care aparține voinicilor (4). 3 a Caracteristic voinicilor (4). 4 a Privitor la voinici (4). 5 a (Pex) Eroic (3). 6 a (Pex) Legendar. 7 a (Îs) Luptă ~ Luptă corp la corp, fără arme (numai cu ajutorul brațelor) Si: trântă. 8 a Privitor la haiduci (7), la viața, la faptele lor. 9 a (Îs) Poveste ~ească Baladă (1). 10 a De voinic (8). 11 a Caracteristic bărbaților. 12 a (De sex sau de tip) bărbătesc. 13 a (D. manifestări ale oamenilor) Care dovedește forță, vigoare. 14 sfsa (Reg) Fel de a înota care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 15 sfsa Dans popular cu mișcări vioaie și salturi, însoțit de strigături la comandă, care este jucat de patru sau opt flăcăi, așezați în linie dreaptă, cu mâinile pe umeri. 16 sfsa Melodie după care se execută voiniceasca (15).

voinici [At: CORESI, EV. 228 / Pzi: ~icesc / E: voinic] 1-2 vir (Înv) A sluji în oaste. 2 vir (Înv) A (se) război. 3 vi (Pop) A săvârși fapte vitejești. 4 (Pop) A haiduci (1). 5 vr (Fam) A face pe voinicul (4) Si: a se grozăvi (2), a se lăuda.

VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj., s. f. art. I. Adj. 1. De voinic, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. ◊ Luptă voinicească (și substantivat, f.) = luptă corp la corp; trântă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. 2. De flăcău, de bărbat; bărbătesc. 3. (Înv.) Ostășesc. II. S. f. art. 1. Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare. 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans. – Voinic + suf. -esc.

SCAI, scai, s. m. 1. Nume generic dat mai multor plante cu frunze ghimpoase; fructele globulare acoperite de ghimpi ale acestor plante, care se agață de haine, de lîna oilor etc. (Xantium spinosum). Le dădu orz într-un căuș și le descurcă de scai coamele și cozile. SADOVEANU, B. 66. Frunză verde de doi scai, Cată, mamă, cui mă dai: Nu căta argintului, Și mă da urîtului. ȘEZ. XV 121. De cînd bade m-ai urît, Casa ta e grajd de cai, Prin grădină spini și scai, Nici în cas’ oglindă n-ai! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 234. ◊ Expr. A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul de oaie = a nu da (cuiva) pace, a urmări pe cineva pretutindeni. Se ținea scai de Titu. REBREANU, I. 24. O petrec cu chiu cu vai, Și se țin de dînsa scai. Plină-i strîmta ulicioară de alai. COȘBUC, P. I 226. Începe a se ținea de fată ca scaiul de oaie. CREANGĂ, P. 168. 2. Compuse: scai-mărunt = plantă erbacee din familia rubiaceelor, cu tulpina agățătoare acoperită cu peri aspri, cu flori albe sau verzui, cu fructe acoperite cu peri rigizi și curbați la vîrf (Galium aparine); scai-voinicesc = plantă erbacee, cu tulpina țepoasă, cu cîte două frunze la un nod (formînd un fel de pîlnie în care se strînge apă), cu flori liliachii în capitule (Dipsacus silvestris); varga-ciobanului. Printre scai-voinicești și ierburi sălbatice, pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte cu salturi lungi. SADOVEANU, Î. A. 25.

VOINICÉSC, -EÁSCĂ, voinicești, adj. 1. De voinic, de viteaz, vitejesc; p. ext. eroic, legendar. Pe timpurile voinicești trăia o văduvă săracă. SBIERA, P. 22. Greuceanu cuvîntă cu glas voinicesc. ISPIRESCU, L. 220. Luptă voinicească = luptă corp la corp; trîntă. Toate acestea nu puteau fi socotite decît ca dovada unei lupte voinicești dintre Ghiță și Gălătuș. HOGAȘ, M. N. 69. Poveste voinicească = baladă. ♦ Viguros, zdravăn, puternic. Cîteva voinicești lovituri de lopată avîntară micul vas departe de coastă. ODOBESCU, la CADE. 2. De flăcău, de fecior, de bărbat; bărbătesc. De cocon de parte voinicească n-ai să ai parte. DELAVRANCEA, S. 86. Nu putea să fie decît... fată, măcar că se ascundea sub țoalele cele voinicești. ISPIRESCU, L. 20. 3. (Învechit) Ostășesc. În toți anii alegea norodul doi bărbați... de-a tocmirea lucrurilor cetățenești și voinicești. RETEGANUL, la CADE.

VOINICÍ, voinicesc, vb. IV. Intranz. 1. A face isprăvi mari, a săvîrși fapte vitejești. Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32. ♦ A haiduci. Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249. Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89. 2. (Învechit și arhaizant) A fi ostaș; a se oști, a se război. După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589.

VOINICÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru voinici; de voinic. /voinic + suf. ~ește

A VOINICÍ ~ésc intranz. înv. A săvârși fapte de voinic. /Din voinic

A SE VOINICÍ mă ~ésc intranz. A-și da aere de voinic; a o face pe grozavul; a se grozăvi. /Din voinic

voinicì v. a face vitejii: cât în țară au voinicit POP.

1) voĭnicésc, -eáscă adj. (d. voĭnic). Vitejesc, plin de îndrăzneală și vigoare: înotătură voĭnicească. S. f. Voĭniceasca, un fel de a înota răpezind alternativ mînile pin aer. (E cea maĭ răpede înotătură).

2) voĭnicésc v. intr. (d. voĭnic). Trăĭesc ca voĭnic, fac voĭniciĭ: mult timp a voinicit. V. refl. Mă arăt voĭnic, mă vitejesc: nu te voĭnici degeaba!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!sânziánă-voiniceáscă (plantă) (-zi-a-) s. f., g.-d. art. sânziénei-voinicéști; pl. sânziéne-voinicéști

voiniceásca (dans, înot) s. f. art., neart. voiniceáscă, g.-d. art. voinicéștii

voinicésc adj. m., pl. voiniceáscă; pl. m. și f. voinicéști

voinicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voinicésc, imperf. 3 sg. voiniceá; conj. prez. 3 să voiniceáscă

arată toate definițiile

Intrare: voinicească
voinicească substantiv feminin
substantiv feminin (F86)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicească
  • voiniceasca
plural
  • voinicești
  • voiniceștile
genitiv-dativ singular
  • voinicești
  • voiniceștii
plural
  • voinicești
  • voiniceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: sânziană-voinicească
sânziană-voinicească substantiv feminin
  • silabație: sân-zi-a- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sânziană-voinicească
  • sânziana-voinicească
plural
  • sânziene-voinicești
  • sânzienele-voinicești
genitiv-dativ singular
  • sânziene-voinicești
  • sânzienei-voinicești
plural
  • sânziene-voinicești
  • sânzienelor-voinicești
vocativ singular
plural
Intrare: scai-voinicesc
scai-voinicesc substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scai-voinicesc
  • scaiul-voinicesc
plural
  • scai-voinicești
  • scaii-voinicești
genitiv-dativ singular
  • scai-voinicesc
  • scaiului-voinicesc
plural
  • scai-voinicești
  • scailor-voinicești
vocativ singular
plural
Intrare: voinicesc
voinicesc adjectiv
adjectiv (A83)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voinicesc
  • voinicescul
  • voinicescu‑
  • voinicească
  • voiniceasca
plural
  • voinicești
  • voiniceștii
  • voinicești
  • voiniceștile
genitiv-dativ singular
  • voinicesc
  • voinicescului
  • voinicești
  • voiniceștii
plural
  • voinicești
  • voiniceștilor
  • voinicești
  • voiniceștilor
vocativ singular
plural
Intrare: voinici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • voinici
  • voinicire
  • voinicit
  • voinicitu‑
  • voinicind
  • voinicindu‑
singular plural
  • voinicește
  • voiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • voinicesc
(să)
  • voinicesc
  • voiniceam
  • voinicii
  • voinicisem
a II-a (tu)
  • voinicești
(să)
  • voinicești
  • voiniceai
  • voiniciși
  • voiniciseși
a III-a (el, ea)
  • voinicește
(să)
  • voinicească
  • voinicea
  • voinici
  • voinicise
plural I (noi)
  • voinicim
(să)
  • voinicim
  • voiniceam
  • voinicirăm
  • voiniciserăm
  • voinicisem
a II-a (voi)
  • voiniciți
(să)
  • voiniciți
  • voiniceați
  • voinicirăți
  • voiniciserăți
  • voiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • voinicesc
(să)
  • voinicească
  • voiniceau
  • voinici
  • voiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voinicească

  • 1. mai ales articulat Fel de a înota, care constă în întinderea alternativă a brațelor în lături, fără a da din picioare.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Numele unui dans popular cu mișcare vioaie, însoțit de strigături la comandă și jucat de patru sau opt flăcăi; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Voinic + sufix -esc.
    surse: DEX '09

scai-voinicesc

  • 1. Plantă erbacee, cu tulpina țepoasă, cu câte două frunze la un nod (formând un fel de pâlnie în care se strânge apă), cu flori liliachii în capitule; scai-ghimpos (Dipsacus silvestris).
    exemple
    • Printre scai-voinicești și ierburi sălbatice, pe prunduri, am urmărit cosași, un fel de lăcuste mărunte cu salturi lungi. SADOVEANU, Î. A. 25.
      surse: DLRLC

etimologie:

voinicesc

  • 1. De voinic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: vitejesc attach_file 2 exemple
    exemple
    • Pe timpurile voinicești trăia o văduvă săracă. SBIERA, P. 22.
      surse: DLRLC
    • Greuceanu cuvîntă cu glas voinicesc. ISPIRESCU, L. 220.
      surse: DLRLC
  • 2. De flăcău, de bărbat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bărbătesc attach_file 2 exemple
    exemple
    • De cocon de parte voinicească n-ai să ai parte. DELAVRANCEA, S. 86.
      surse: DLRLC
    • Nu putea să fie decît... fată, măcar că se ascundea sub țoalele cele voinicești. ISPIRESCU, L. 20.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • În toți anii alegea norodul doi bărbați... de-a tocmirea lucrurilor cetățenești și voinicești. RETEGANUL, la CADE.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Voinic + sufix -esc.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

voinici

  • 1. popular A face fapte vitejești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Armele mele cu care am voinicit să le puneți într-o pereche de desagi pe cal. SBIERA, P. 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv ironic A face pe voinicul, a face pe grozavul; a se grozăvi.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cu ticăloșiile acestea n-ai s-ajungi tu bine măi băiete. – Apoi, cucoane, eu voinicind am să mor. SADOVEANU, O. VII 249.
        surse: DLRLC
      • Eu creștin n-am omorît Cît în țeară-am voinicit. ALECSANDRI, P. P. 89.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit A fi ostaș; a se război.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • După ce am voinicit pe socoteala mea, după rînduiala pe care o avem noi cazacii, am venit sub steagurile măriei-sale Ștefan-vodă. SADOVEANU, F. J. 589.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • voinic
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX