2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCOÍD, -Ă adj., s.f. (Fon.) (Sunet) oral, central, rezonator, al cărui tip reprezentativ este vocala. [Pron. -co-id. / cf. engl. vocoidal].

VOCOÍD, -Ă adj., s. f. (fon.) (sunet) oral central, rezonator, al cărui tip reprezentativ este vocala. (< fr. vocoïde)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vocoíd adj. m., pl. vocoízi; f. sg. vocoídă, pl. vocoíde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VOCOÍD s. n. (cf. engl. vocoidal): sunet oral, central, rezonator, al cărui tip reprezentativ este vocala.

VOCO- „vocală”. ◊ L. vox, vocis „voce, glas” > fr. voco-, engl. id. > rom. voco-.~idă (v. -id), adj., s. f., (sunet) oral, central, rezonator, al cărui tip reprezentativ este vocala.

Intrare: vocoidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocoi
  • vocoida
plural
  • vocoide
  • vocoidele
genitiv-dativ singular
  • vocoide
  • vocoidei
plural
  • vocoide
  • vocoidelor
vocativ singular
plural
Intrare: vocoid
vocoid adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocoid
  • vocoidul
  • vocoidu‑
  • vocoi
  • vocoida
plural
  • vocoizi
  • vocoizii
  • vocoide
  • vocoidele
genitiv-dativ singular
  • vocoid
  • vocoidului
  • vocoide
  • vocoidei
plural
  • vocoizi
  • vocoizilor
  • vocoide
  • vocoidelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)