2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vocalizat, ~ă a [At: HASDEU, I. C. II, 30 / Pl: ~ați, ~e / E: vocaliza] (Fon; d. consoane) Care a căpătat valoarea de vocală.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. (Muz.) A executa vocalize. 2. Refl. (Fon.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală. – Din fr. vocaliser.

vocaliza [At: FILIMON, O. II, 292 / Pzi: ~zez / E: fr vocaliser] 1 vt(a) (Muz) A executa vocalize (2). 2 vr (Fon; d. consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală.

VOCALIZÁ, vocalizez, vb. I. 1. Tranz. A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. ◊ Intranz. Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (Fig.) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. Refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.

VOCALIZÁ vb. I. 1. tr. A face exerciții de canto fără cuvinte, cântând numai anumite vocale. 2. refl. (Gram.; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la aceea de vocală; a deveni vocală. [Cf. fr. vocaliser, it. vocalizzare].

VOCALIZÁ vb. I. intr., tr. a face vocalize. II. refl. (despre consoane) a căpăta valoare de vocală. (< fr. vocaliser)

A VOCALIZÁ ~éz tranz. muz. 1) A cânta fără cuvinte, executa vocalize. 2) A face să se vocalizeze. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

A SE VOCALIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre consoane) A deveni vocală; a căpăta valoare de vocală. /<fr. vocaliser, it. vocalizzare

vocalizà v. 1. a face primele exerciții de canto; 2. a cânta fără a numi notele; 3. fig. a vocaliza prin codri OD.

*vocalizéz v. intr. (d. vocală; fr. vocaliser). Muz. Fac primele exercițiĭ de muzică vocală fără să numesc notele și fără cuvinte, ci numaĭ variind vocea pe o vocală orĭ pe cîte-va silabe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vocalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 vocalizeáză

vocalizá vb., ind. prez. 1 sg. vocalizéz, 3 sg. și pl. vocalizeáză

Intrare: vocalizat
vocalizat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocalizat
  • vocalizatul
  • vocalizatu‑
  • vocaliza
  • vocalizata
plural
  • vocalizați
  • vocalizații
  • vocalizate
  • vocalizatele
genitiv-dativ singular
  • vocalizat
  • vocalizatului
  • vocalizate
  • vocalizatei
plural
  • vocalizați
  • vocalizaților
  • vocalizate
  • vocalizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: vocaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vocaliza
  • vocalizare
  • vocalizat
  • vocalizatu‑
  • vocalizând
  • vocalizându‑
singular plural
  • vocalizea
  • vocalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vocalizez
(să)
  • vocalizez
  • vocalizam
  • vocalizai
  • vocalizasem
a II-a (tu)
  • vocalizezi
(să)
  • vocalizezi
  • vocalizai
  • vocalizași
  • vocalizaseși
a III-a (el, ea)
  • vocalizea
(să)
  • vocalizeze
  • vocaliza
  • vocaliză
  • vocalizase
plural I (noi)
  • vocalizăm
(să)
  • vocalizăm
  • vocalizam
  • vocalizarăm
  • vocalizaserăm
  • vocalizasem
a II-a (voi)
  • vocalizați
(să)
  • vocalizați
  • vocalizați
  • vocalizarăți
  • vocalizaserăți
  • vocalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • vocalizea
(să)
  • vocalizeze
  • vocalizau
  • vocaliza
  • vocalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vocaliza

  • 1. tranzitiv intranzitiv muzică A executa vocalize.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101.
      surse: DLRLC
    • Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori, MACEDONSKI, O. I 73.
      surse: DLRLC
    • figurat Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv fonetică; fonologie (Despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală, a căpăta valoare de vocală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În unele limbi slave «l» s-a vocalizat.
      surse: DLRLC

etimologie: