14 definiții pentru vocalism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.

vocalism sn [At: HASDEU, I. C. II, 28 / Pl: ~e / E: fr vocalisme] 1 Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2 Ansamblul vocalelor unui cuvânt sau al unei părți din cuvânt. 3 Parte a foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.

VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme.

VOCALÍSM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologie. Diftongii și triftongii adaugă, prin numărul lor mare, o notă însemnată de varietate vocalismului romînesc. MACREA, F. 37. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.

VOCALÍSM, vocalisme, s. n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Fr. vocalisme.

VOCALÍSM s.n. 1. Sistemul vocalic al unei limbi. 2. Parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. [Cf. fr. vocalisme].

VOCALÍSM s. n. 1. sistemul vocalelor unei limbi. 2. parte a foneticii istorice a unei limbi care se ocupă cu studiul vocalelor. (< fr. vocalisme)

VOCALÍSM n. 1) Sistemul vocalic al unei limbi. 2) Compartiment al foneticii care studiază vocalele. /<fr. vocalisme

vocalism n. totalitatea vocalelor și legile transformării lor.

*vocalízm n. (d. vocală). Gram. Sistema vocalică a uneĭ limbĭ, a unuĭ cuvînt.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VOCALÍSM s. n. (cf. fr. vocalisme): 1. sistem al vocalelor unei limbi într-un anumit moment al evoluției sale. 2. parte a foneticii istorice care se ocupă cu studiul vocalelor unei limbi date.

Intrare: vocalism
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocalism
  • vocalismul
  • vocalismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vocalism
  • vocalismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vocalism

  • 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Diftongii și triftongii adaugă, prin numărul lor mare, o notă însemnată de varietate vocalismului romînesc. MACREA, F. 37.
      surse: DLRLC
  • 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: