16 definiții pentru vocabulă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOCABULĂ, vocabule, s. f. Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.

vocabulă sf [At: MAN. ÎNV. 221/26 / V: (înv) vocabul sn / Pl: ~le / E: lat vocabulum, fr vocable] (Liv) Cuvânt (1) (considerat din punctul de vedere al semnificației sau al utilizării sale).

vocabulă s.f. Unitate, element de vocabular; cuvînt, vorbă. își sublinia cuvintele necunoscute, transportînd vocabulele rare într-un mic vocabular franco-german (CĂL.). • pl. -e. /<fr. vocable, lat. vocabŭlum, -i.

VOCABULĂ, vocabule, s. f. (Livr.) Cuvânt, vorbă. – Din fr. vocable, lat. vocabulum.

VOCABULĂ, vocabule, s. f. Cuvînt, vorbă. Interesul unității culturale pretinde... o cît mai largă îmbogățire a dicționarului de vocabule și expresii. SADOVEANU, E. 37. Țăranul acesta știe și ce e aceea resentiment, cunoaște chiar vocabula. C. PETRESCU, R. DR. 106.

VOCABULĂ s.f. (Liv.) 1. Cuvînt, vorbă. 2. Unitate, element de vocabular (2) [în DN]. [< lat. vocabulum].

VOCABULĂ s. f. 1. cuvânt. 2. unitate, element de vocabular (2). (< fr. vocable, lat. vocabulum)

VOCABULĂ ~e f. livr. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului; cuvânt. /<fr. vocable, lat. vocabulum

*vocábul n., pl. e (lat. vocabulum). Cuvînt (la învățarea uneĭ limbĭ): tema cu vocabulele eĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vocabulă s. f., g.-d. art. vocabulei; pl. vocabule

vocabulă s. f., g.-d. art. vocabulei; pl. vocabule

vocabulă s. f., g.-d. art. vocabulei; pl. vocabule

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VOCABULĂ s. v. cuvânt, termen, vorbă.

vocabulă s. v. CUVÎNT. TERMEN. VORBĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VOCABULĂ s. f. (< lat. vocabulum): v. cuvânt.

Intrare: vocabulă
vocabulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vocabulă
  • vocabula
plural
  • vocabule
  • vocabulele
genitiv-dativ singular
  • vocabule
  • vocabulei
plural
  • vocabule
  • vocabulelor
vocativ singular
plural
vocabul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vocabulă, vocabulesubstantiv feminin

  • 1. Unitate de bază a limbii, alcătuită dintr-o literă sau mai multe litere și dotată cu sens; element al vocabularului. DEX '09 DLRLC DN NODEX
    • format_quote Interesul unității culturale pretinde... o cît mai largă îmbogățire a dicționarului de vocabule și expresii. SADOVEANU, E. 37. DLRLC
    • format_quote Țăranul acesta știe și ce e aceea resentiment, cunoaște chiar vocabula. C. PETRESCU, R. DR. 106. DLRLC
  • 2. Unitate, element de vocabular. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.