20 de definiții pentru voal


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele, rochii, bluze etc.; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl. 2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil care apare după developare și fixare, în urma unor iluminări difuze accidentale etc. – Din fr. voile.

voal sn [At: MUMULEANU, C. 164/13 / V: (îvr) sf, vu~, (reg) vol / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: fr voile] 1 Țesătură fină (și transparentă) din mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită mai ales pentru confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte femeiești. 2 Bucată de voal (1) cu care femeile își acoperă capul sau fața (conform unor obiceiuri sau ritualuri). 3 (Bot; Mol; îc) ~ul-miresei Floarea-miresei (Euphorbia marginata). 4 (Bot; Olt; îac) Urzicuță (Verbena hybrida). 5 (Bot; Mol; îac) Liliuță (Anthericum ramosum). 6 Obiect de îmbrăcăminte pentru femei, confecționat din voal (1). 7 (Fig) Ceea ce acoperă ca un voal (1) (reducând vizibilitatea). 8 Înnegrire a unui material fotosensibil, din cauza unui defect de fabricație, a developării prelungite, a luminii difuze care îl impresionează accidental.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele sau pentru confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața; văl. 2. Înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație sau developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc. – Din fr. voile.

VOAL, voaluri, s. n. 1. Țesătură fină, de obicei transparentă (de mătase, de lînă sau de bumbac) folosită la ornamentarea sau la confecționarea unor obiecte vestimentare femeiești; țesătură transparentă cu care femeile își acoperă capul sau fața (uneori și partea superioară a corpului, v. văl). Avea gîtul înfășurat într-un guler de voal și dantelă neagră pînă aproape de urechi. CAMIL PETRESCU, II. 105. Prin voalul des, abia se zărea fața fragedă și ochii viai ai tinerei necunoscute. BASSARABESCU, S. N. 140. Mai toate poartă rochi subțiri... de voal. MACEDONSKI, O. III 38. ◊ Fig. O ceață ușoară, un voal imperceptibil se așterne peste ape. BOGZA, C. O. 138. Prin voalul diafan al serii se poleiau cupolele din Scutari. BART, E. 44. 2. Faptul de a se voala; înnegrire a unui material fotografic fotosensibil, datorită unui defect de fabricație, developării prelungite, luminii difuze care îl impresionează accidental etc.

VOAL s.n. 1. Țesătură fină și transparentă; văl. 2. (Fot.) Pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. [Pron. voal. / < fr. voile].

VOAL s. n. 1. țesătură fină și transparentă; văl. 2. (fot.) pată neagră slabă produsă pe un material fotografic, datorită developării prelungite, unui defect de fabricație etc. (< fr. voile)

VOÁL ~uri n. 1) Țesătură foarte fină și transparentă din bumbac, mătase sau fibre sintetice, folosită la confecționarea obiectelor vestimentare femeiești. 2) la pl. Varietăți ale acestei țesături. 3) Bucată din această țesătură folosită de femei pentru a-și acoperi fața sau capul; văl. 4) Pată neagră pe un material fotografic, apărută în urma unui defect de fabricație sau de utilizare. [Monosilabic] /<fr. voile

voal n. văl: le încinge subțire voal EM. (= fr. voile).

*voal (oa dift.) n., pl. urĭ (fr. voile). Văl, țesătură fină și rară pe care femeile o poartă pe față.

văl sm [At: ASACHI, S. L. 119 / V: (îvr) vel / Pl: ~uri, (îvr) ~e / E: învăl(u)i după lat velum, it velo, fr voile] 1 Bucată de țesătură (fină), de obicei brodată, folosită pentru a acoperi ceva (mai ales un obiect de cult). 2 (Spc) Bucată de țesătură fină (și transparentă) folosită de femei pentru a-și acoperi capul sau a-și ascunde fața (potrivit unor obiceiuri sau ritualuri). 3 (Rar; d. femei; îe) A lua (sau a pune, a îmbrăca) ~ul A se călugări. 4 (Rar; îe) A avea un ~ pe ochi A avea o percepție greșită asupra realității. 5 (Rar; îe) A i se pune (cuiva) un ~ pe ochi A înceta să mai judece clar, obiectiv. 6 (Îe) A(-i) cădea (cuiva) ~ul (de pe ochi) sau a i se lua (cuiva) un ~ de pe ochi (sau, rar, de pe frunte) A i se revela cuiva adevărul. 7 (Îe) A ridica (sau a rupe, a sfâșia) ~ul A face cunoscut ceva care era ascuns, tăinuit sau neștiut. 8 (Îe) A arunca un ~ (ori ~ul uitării) peste ... (sau asupra ...) sau a acoperi (ceva) cu ~ul uitării, a se așterne ~ul uitării peste ... A nu lăsa să se știe ceva Si: a ascunde, a tăinui. 9 (Îae) A da uitării (în mod intenționat). 10 (Bot; îc) ~ul-miresei Plantă erbacee anuală din familia cariofilaceelor, cu tulpina mică, de obicei ramificată de la bază, cu panicul ramificat și cu flori foarte mici de culoare roz sau purpurie Si: (reg) săpunel, spărgele (Gypsophila muralis). 11 (Rar) Țesătură ușoară și transparentă folosită la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte femeiești. 12 (Fig) Ceea ce acoperă ca un văl (1-2) (reducând vizibilitatea, claritatea). 13 (Fig) Ceea ce servește pentru a ascunde o situație, un fapt etc. 14 Aparență care ascunde realitatea. 15 (Atm; îs) ~ul patului, ~ul palatin Porțiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare (dur), și care se termină cu uvula Si: palat moale. 16 (Îvr) Velă (1).

văl s.n. 1 Bucată de țesătură foarte fină (și transparentă), cu care femeile își acoperă capul (lăsînd capetele acesteia să atîrne pe spate sau în față), își ascund chipul sau cu care își învăluie corpul ori o parte a lui; voal. ◊ Vălul mayaei v. maya. ◊ Expr. A i se pune (sau a i se lua, a-i cădea) cuiva vălul (sau un văl) (de) pe ochi = a înceta (sau a începe) să înțeleagă clar ceva, să judece limpede. A avea un văl pe ochi = a nu vedea adevărul, a nu înțelege realitatea. A ridica (sau a sfîșia) vălul = a da pe față ceva ascuns, tăinuit sau neștiut. A arunca un văl (sau vălul uitării) peste... (sau asupra...) ori a acoperi (ceva) cu vălul uitării, a se așterne vălul uitării peste... = a ascunde, a tăinui. A lua (sau a pune, a îmbrăca) vălul = (despre femei) a se călugări. ◊ Compus: (bot.) vălul -miresei = plantă erbacee anuală, din familia cariofilaceelor, cu tulpina mică, de obicei ramificată la bază și cu florile foarte mici, de culoare roz sau purpurie (Gypsophila muralis); săpunel. ◊ Fig. Acoperă cu un văl nepătruns viața mea cea trecută (MARC.). ♦ Țesătură ușoară și transparentă folosită la confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte femeiești; voal. ♦ Bucată de țesătură foarte fină, adesea brodată, folosită pentru a proteja, a acoperi ceva (mai ales obiecte de cult). 2 Fig. Ceea ce acoperă ca un văl (reducînd vizibilitatea, claritatea). Noaptea neagră tot mai negru văl punea pe neagra vale (COȘB.). 3 Fig. Ceea ce servește pentru a ascunde, pentru a disimula o situație; aparență care ascunde realitatea. Am tras la o parte... vălul de rea credință, de fraudă și de corupțiune care acoperea afacerile (GAL.). 4 (anat.; și vălul palatului, vălul palatin) Porțiune musculară care continuă, în partea posterioară a cavității bucale, palatul tare și care se termină cu omușorul • pl. -uri. /de la învăl(u)i, după lat vēlum, -i, fr. voile, it. velo, prin falsă apropiere etimologică.

*văl n., pl. urĭ (neol. d. lat. velum; it. velo, fr. voile. V. velă, re-velez). Bucată de pînză pusă peste ceva ca să acopere saŭ să ascundă. Un fel de țesătură foarte supțire cu care cocoanele îșĭ acopere une-orĭ fața cînd umblă pe stradă (ob. numit voal). Fig. Ceĭa ce ascunde ceva: un văl des ne ascunde secretele naturiĭ. Aparență, pretext: supt vălu amicițiiĭ. Anat. Vălu palatin, membrană care separă nasu de gură (V. velar). – Și vol (Suc.), un văl supțire al mireseĭ pus peste hóbot. V. gĭulgĭ, fludă, pocrovăț, răspetie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VOÁL s. văl, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. și Bucov.) balț, (Transilv.) șlaier. (~ de mireasă.)

VOAL s. văl, (reg.) hobot, procov, sovon, tulbent, zaimf, (prin Transilv. și Bucov.) balț, (Transilv.) șlaier. (~ de mireasă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

voál (-luri), s. n. – Văl, zăbranic. Fr. voile. Este dubletul lui văl.Der. voala, vb., din fr. voiler; voaletă, s. f., din fr. voilette.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CHLOROPHYTUM Ker-Gawl., CLOROFITUM, CRIN VERDE, VOALUL MIRESEI, fam. Liliaceae. Gen originar din Asia, Africa și America tropicală, peste 50 specii, vivace, cu rizomi scurți, cărnoși și rădăcini îngroșate în formă de tuberculi. Frunze liniare, ascuțite, radiculare, caniculate, cu dungi longitudinale, albe-gălbui, lucioase, recurbate de la jumătate, lungi de cca 50 cm și late de 5 cm. Tulpinile florale, pendente, poartă rozete de frunze cu rădăcini aeriene care se pot separa în vederea înmulțirii.

Intrare: voal
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voal
  • voalul
  • voalu‑
plural
  • voaluri
  • voalurile
genitiv-dativ singular
  • voal
  • voalului
plural
  • voaluri
  • voalurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

voal

  • 1. Țesătură fină (transparentă) de mătase, bumbac sau fibre sintetice, folosită pentru perdele, rochii, bluze etc.; bucată de țesătură fină, rară, cu care femeile își acoperă capul sau fața.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: văl attach_file 5 exemple
    exemple
    • Avea gîtul înfășurat într-un guler de voal și dantelă neagră pînă aproape de urechi. CAMIL PETRESCU, II. 105.
      surse: DLRLC
    • Prin voalul des, abia se zărea fața fragedă și ochii vioi ai tinerei necunoscute. BASSARABESCU, S. N. 140.
      surse: DLRLC
    • Mai toate poartă rochi subțiri... de voal. MACEDONSKI, O. III 38.
      surse: DLRLC
    • figurat O ceață ușoară, un voal imperceptibil se așterne peste ape. BOGZA, C. O. 138.
      surse: DLRLC
    • figurat Prin voalul diafan al serii se poleiau cupolele din Scutari. BART, E. 44.
      surse: DLRLC
  • 2. Faptul de a se voala; înnegrire a unui material fotografic fotosensibil care apare după developare și fixare, în urma unor iluminări difuze accidentale etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: