VLADNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

vladnic¹ [At: (a. 1668) URICARIUL XXV, 275 / V: (înv) hlabn~, hl~, hlavn~, ~abn~, ~amnec, ~amn~, ~an~, ~atn~, ~avn~, (reg) hlamn~ / Pl: ~ice / E: ns cf vsl владнъ] 1 sn (Mol; înv) Teren umed (acoperit cu iarbă), de obicei pe malul unei ape curgătoare. 2 sn (Reg; îf hlamnic) Mocirlă. 3 a Care conține multă apă. 4 sn (Mol) Baltă (1). 5 sn (Mol) Lac (mare).

vladnic², ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 183 / Pl: ~ici, ~ice / E: ns cf vsl владни] (Înv) 1 Mare¹. 2 Rezistent.

vladnic², -ă adj. (înv.) Care este puternic, solid, rezistent. Brazda vladnică a Troianului (ODOB.). • pl. -ci, -ce. /cf. sl. veche владни „putere”.

vladnic¹ s.n. 1 (înv., reg.) Teren umed (acoperit cu iarbă), de obicei pe malul unei ape curgătoare. Am miluit pe giupăneasa a lui Albotă... cu un vladnic de cătră Vlădeni, pe Jijia cea veche (DOC.). 2 (reg.) Baltă; lac (mare). • pl. -ce. /cf. sl. veche владникъ.

VLADNIC, -Ă, vladnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Puternic, solid, rezistent. – Et. nec.

VLADNIC, -Ă, vladnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Mare, puternic, solid, rezistent. [De deasupra priporului] Se văd, în poală, urmele unei cetăți de urieși și brazda vladnică a Troianului. ODOBESCU, S. III 183.

VLADNIC ~că (~ci, ~ce) înv. Care nu se modifică sub acțiunea factorilor externi; caracterizat prin formă constantă; solid. /<sl. vladati

vladnic a. puternic: brazda vladnică a Troianului OD. [Ceh. VLÁDNY, puternic, dominant]. ║ n. lac mare: codrul și valea se făcură vladnic de sânge închegat POP.

vládnic, -ă adj. (vsl. vladĭnŭ, puternic, d. vlasti-vladon, a porunci. V. vlădică). Vechĭ. Foarte mare: brazdă vladnică. S. n., pl. e. Lac mare (numele unuĭ lac între Ĭașĭ și Unghenĭ. Btș. (vlánic). Șes pe deal: am semănat grîŭ pe vlanic. – Și hládnic s. n.

vlabnic sn vz vladnic¹

vlamnec sn vz vladnic¹

vlamnic sn vz vladnic¹

vlanic sn vz vladnic¹

vlatnic sn vz vladnic¹

vlavnic sn vz vladnic¹

vlánic, V. vladnic.

vladnic (înv., reg.) adj. m., pl. vladnici; f. vladnică, pl. vladnice

vladnic (înv.) adj. m., pl. vladnici; f. vladnică, pl. vladnice

vladnic adj. m., pl. vladnici; f. sg. vladnică, pl. vladnice

vladnic, vladnică, vladnici, vladnice, adj. (înv.) 1. puternic, solid, rezistent. 2. (s.n.) lac mare.