11 definiții pentru vlăjgană


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tânăr înalt și robust. – Cf. sb. vlažan.

VLĂJGÁN, -Ă, vlăjgani, -e, s. m. și f. Tânăr voinic, zdravăn. – Cf. scr. vlažan.

VLĂJGÁN, vlăjgani, s. m. Tînăr înalt, voinic, zdravăn. E Setea, un care are pumnii puternici ca niște ciocane; iar cînd se desfac și se strîng la loc, prind ca niște clește. V. ROM. septembrie 1953, 25. Aurica privea cu mare afecțiune pe acest vlăjgan molatec. CĂLINESCU, E. O. I 59. Era gura unui vlăjgan mare din grămadă. STĂNOIU, C. I. 68. [Intră în odaie] un vlăjgan scăpat de școală. MACEDONSKI, O. I 83.

VLĂJGÁN ~i m. iron. Tânăr înalt, spătos și zdravăn. /< sb. vlăžan

vlăjgan m. om înalt și spătos. [Lit. om cu vlagă].

vlăjár și (ob.) vlăjgán m. (d. vlagă). Munt. Fam. Zaplan, zdrahon, tînăr înalt și zdravăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni

vlăjgán s. m., pl. vlăjgáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLĂJGAN s. găligan, lungan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)

Intrare: vlăjgană
vlăjgană substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăjga
  • vlăjgana
plural
  • vlăjgane
  • vlăjganele
genitiv-dativ singular
  • vlăjgane
  • vlăjganei
plural
  • vlăjgane
  • vlăjganelor
vocativ singular
plural