2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vlăguire sf [At: IONESCU-RION, S. 186 / Pl: ~ri / E: vlăgui] Epuizare fizică sau morală.

VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.

vlăgui [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~esc / E: vlagă1 + -ui] 1-2 vtr A epuiza sau a fi epuizat de puteri Si: a (se) extenua (1-2), a (se) istovi. 3 vr (Mun; pex) A îmbătrâni. 4 vr (Mun; d. obiecte, unelte etc.) A se uza. 5 vt A prelucra pielea prin tăbăcire.

VLĂGUÍ, vlăguire, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. Tranz. A prelucra pielea într-o tăbăcărie. – Vlagă + suf. -ui.

VLĂGUÍ, vlăguiesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce de puteri, a istovi, a slei. Și-așa l-am vlăguit [pe popa Buligă] de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94. A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171. 2. A prelucra pielea de tăbăcărie, a o înmuia, a o subția, a o curăța. [Lucrătorii] vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.

A SE VLĂGUÍ mă ~iésc intranz. A deveni lipsit de vlagă; a nu mai avea puteri; a se extenua; a se consuma; a se istovi; a se epuiza. /vlagă + suf. ~ui

A VLĂGUÍ ~iésc tranz. 1) A face să se vlăguiască. 2) (piei de animale) A prelucra într-o tăbăcărie. /vlagă + suf. ~ui

vlăguì v. a slăbi de muncă, a stoarce de puteri: cari erau vlăguiți din cale afară CR.

vlăguĭésc v. tr. (d. vlagă). Storc de vlagă, ostenesc, consum: om vlăguit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vlăguí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 să vlăguiáscă

vlăguí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiésc, imperf. 3 sg. vlăguiá; conj. prez. 3 sg. și pl. vlăguiáscă

vlăgui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vlăguiesc, conj. vlăguiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VLĂGUIRE s. epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfîrșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, (înv. și reg.) slăbie, (înv. livr.) marasm. (Stare fizică de totală ~.)

VLĂGUÍ vb. 1. v. extenua. 2. v. moleși.

VLĂGUI vb. 1. a epuiza, a extenua, a frînge, a istovi, a seca, a secătui, a sfîrși, a slei, a stoarce, a zdrobi, (reg.) a stoci, (prin Olt. și Munt.) a dehobi, (înv.) a zămorî, (fig.) a suge. (Munca continuă l-a ~.) 2. a (se) moleși, a (se) muia, (fig.) a (se) fleșcăi. (Efortul l-a ~.)

A se vlăgui ≠ a-și reveni, a se redresa

Intrare: vlăguire
vlăguire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăguire
  • vlăguirea
plural
  • vlăguiri
  • vlăguirile
genitiv-dativ singular
  • vlăguiri
  • vlăguirii
plural
  • vlăguiri
  • vlăguirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vlăgui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vlăgui
  • vlăguire
  • vlăguit
  • vlăguitu‑
  • vlăguind
  • vlăguindu‑
singular plural
  • vlăguiește
  • vlăguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vlăguiesc
(să)
  • vlăguiesc
  • vlăguiam
  • vlăguii
  • vlăguisem
a II-a (tu)
  • vlăguiești
(să)
  • vlăguiești
  • vlăguiai
  • vlăguiși
  • vlăguiseși
a III-a (el, ea)
  • vlăguiește
(să)
  • vlăguiască
  • vlăguia
  • vlăgui
  • vlăguise
plural I (noi)
  • vlăguim
(să)
  • vlăguim
  • vlăguiam
  • vlăguirăm
  • vlăguiserăm
  • vlăguisem
a II-a (voi)
  • vlăguiți
(să)
  • vlăguiți
  • vlăguiați
  • vlăguirăți
  • vlăguiserăți
  • vlăguiseți
a III-a (ei, ele)
  • vlăguiesc
(să)
  • vlăguiască
  • vlăguiau
  • vlăgui
  • vlăguiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vlăguire

vlăgui

  • 1. tranzitiv reflexiv A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi.
    exemple
    • Și-așa l-am vlăguit [pe popa Buligă] de-i era acum lehamete de noi. CREANGĂ, A. 94.
      surse: DLRLC
    • A văntălăcit boii pînă ce i-a vlăguit de tot. ȘEZ. V 171.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A prelucra pielea într-o tăbăcărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • [Lucrătorii] vlăguiesc pieile pe mesele cu fața de tinichea sau marmoră. ARDELEANU, D. 10.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vlagă + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX