2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vlădui vt [At: PSALT. SCH. 221/5 / V: (îrg) ~di, (îvr) vlud~ / Pzi: ~esc / E: slv владати] 1 (Înv) A guverna (1). 2 (Înv) A stăpâni. 3 (Trs; îf vlădi) A-și exercita autoritatea asupra cuiva.

vlăduĭésc și -désc v. tr. (vsl. vladovati, vladáti, vlasti-vladon, d. vladĭ, putere, derivat d. got. valdan, germ. walten, a administra. V. vlădică, oblăduĭesc). Ps. S. Stăpînesc, oblăduĭesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vlăduí, vlăduiésc, vb. IV (înv.) a stăpâni, a oblădui.

Intrare: vlăduire
vlăduire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vlăduire
  • vlăduirea
plural
  • vlăduiri
  • vlăduirile
genitiv-dativ singular
  • vlăduiri
  • vlăduirii
plural
  • vlăduiri
  • vlăduirilor
vocativ singular
plural
Intrare: vlădui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vlădui
  • vlăduire
  • vlăduit
  • vlăduitu‑
  • vlăduind
  • vlăduindu‑
singular plural
  • vlăduiește
  • vlăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vlăduiesc
(să)
  • vlăduiesc
  • vlăduiam
  • vlăduii
  • vlăduisem
a II-a (tu)
  • vlăduiești
(să)
  • vlăduiești
  • vlăduiai
  • vlăduiși
  • vlăduiseși
a III-a (el, ea)
  • vlăduiește
(să)
  • vlăduiască
  • vlăduia
  • vlădui
  • vlăduise
plural I (noi)
  • vlăduim
(să)
  • vlăduim
  • vlăduiam
  • vlăduirăm
  • vlăduiserăm
  • vlăduisem
a II-a (voi)
  • vlăduiți
(să)
  • vlăduiți
  • vlăduiați
  • vlăduirăți
  • vlăduiserăți
  • vlăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • vlăduiesc
(să)
  • vlăduiască
  • vlăduiau
  • vlădui
  • vlăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)