2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților. 2. Adj. Care aparține vizigoților (1), privitor la vizigoți. – Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.

VIZIGÓT, -Ă, vizigoți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei ramuri a goților. 2. Adj. Care aparține vizigoților (1), privitor la vizigoți. – Din lat. Visigothi, fr. Visigoths.

vizigot, ~ă [At: CĂPĂȚINEANU, M. R. 193/7 / Pl: ~oți, ~e / E: lat Visigothi, fr Visigoths, Wisigoths] 1 smp Populație migratoare aparținând triburilor germanice ale goților de vest, atestată în sec. IV în Moesia Inferior, de unde s-a îndreptat către apus, cucerind Roma și cea mai mare parte a Spaniei, fiind înfrântă de către arabi în sec. VIII. 2 sm Persoană care făcea parte din populația formată din vizigoți (1). 3 a Care aparține vizigoților (1) Si: (îvr) vizigoticesc (1). 4 a Care se referă la vizigoți (1) Si: (îvr) vizigoticesc (2).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vizigót adj. m., s. m., pl. vizigóți; adj. f., s. f. vizigótă, pl. vizigóte

vizigót s. m., adj. m., pl. vizigóți; f. sg. vizigótă, pl. vizigóte

Intrare: vizigotă
vizigotă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizigo
  • vizigota
plural
  • vizigote
  • vizigotele
genitiv-dativ singular
  • vizigote
  • vizigotei
plural
  • vizigote
  • vizigotelor
vocativ singular
plural
Intrare: vizigot (adj.)
vizigot2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizigot
  • vizigotul
  • vizigotu‑
  • vizigo
  • vizigota
plural
  • vizigoți
  • vizigoții
  • vizigote
  • vizigotele
genitiv-dativ singular
  • vizigot
  • vizigotului
  • vizigote
  • vizigotei
plural
  • vizigoți
  • vizigoților
  • vizigote
  • vizigotelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vizigot (adj.)

etimologie:

vizigot, -ă (persoană) vizigotă

  • 1. Persoană care aparținea unei ramuri a goților.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: