2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIZIBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic). ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.

vizibil, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) vez~, ~e ain, ~blu / Pl: ~i, ~e / E: lat visibilis, -e, fr visible, it visibile] 1 a Care se poate vedea cu ochiul sau cu ajutorul unui instrument optic. 2 a (Fiz; d. emanații, radiații) Care impresionează retina ochiului. 3 a (Fiz; îs) Spectru ~ Domeniu de radiații electromagnetice care pot fi percepute de ochiul omenesc. 4 a (Fiz; îas) Spectru de lumină care se vede cu ochiul liber. 5 a (D. caracteristici fizionomice, părți ale corpului, îmbrăcăminte etc.) Care iese în evidență (într-un mod strident, neplăcut). 6 a (D. senzații, percepții, fenomene) Care este perceput cu ajutorul simțurilor Si: sensibil. 7 a (D. senzații, percepții, fenomene) Care poate fi (sau este) sesizat (mai mult) pe cale intuitivă. 8 av În mod perceptibil (prin simțuri). 9 sn Lumea sensibilă. 10-11 av, a (În mod) evident (1). 12-13 av, a (În mod) cert. 14-15 a, av (Care este exprimat, exteriorizat) într-un mod categoric (observându-se cu ușurință) Si: fățiș (3), învederat, patent2, manifest. 16 a (D. oameni; în legătură cu verbul „a fi”) Care poate fi vizitat.

vizibil, -ă adj. 1 Care se vede, care poate fi văzut (ci ochiul liber sau cu un instrument optic). E în jurul cafeniului, ca o aureolă alburie, vizibilă numai cînd privești atent (CA. PETR.). ◊ (fiz.) Spectru vizibil = spectrul luminii care se vede cu ochiul liber. Orizont vizibil v. orizont. 2 (despre senzații, percepții, fenomene etc.) Care poate fi sau este perceput ori cunoscut cu ajutorul simțurilor; de care se poate lua cunoștință prin simțuri. Restul universului vizibil se încerca în zadar să-mi intre în simțuri (IBR.). 3 (despre abstracte) Care se poate înțelege, observa cu ușurință; care este sigur, care nu provoacă îndoială. Această tendință e foarte vizibilă în titlul lucrării (VIANU). ◊ (adv.) Se intensifică vizibil procesul de modernizare. 4 Fig. (despre însușiri, sentimente, atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care este exprimat în mod evident, clar, vădit; neîndoielnic, incontestabil. Citește cu vizibilă satisfacție (H. LOV.). • pl. -i, -e. /<fr. visible, lat. visibĭlis, -e <vidēre „a vedea”.

VIZIBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi văzut (cu ochiul sau cu un instrument optic) ♦ Fig. Evident, vădit; neîndoielnic, incontestabil. – Din fr. visible, lat. visibilis.

VIZIBIL, -Ă, vizibili, -e, adj. Care poate fi perceput cu ajutorul văzului, care poate fi văzut. (Adverbial) Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură. SAHIA, N. 71. ♦ Fig. Vădit, evident; incontestabil, neîndoielnic.

VIZIBIL, -Ă adj. Care se vede, se poate vedea. ♦ (Fiz.) Spectru vizibil = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc; spectru de lumină care se vede cu ochiul liber. ♦ (Fig.) Vădit, clar, evident; incontestabil. [Cf. fr. visible, lat. visibilis].

VIZIBIL, -Ă adj. 1. care se vede, care poate fi văzut. ♦ (fiz.) spectru ~ = domeniu de radiații electromagnetice vizibile cu ochiul omenesc. 2. (fig.) vădit, clar, evident; incontestabil. (< fr. visible, lat. visibilis)

VIZIBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi văzut; în stare să fie văzut. 2) Care poate fi perceput, sesizat; în stare să fie perceput; perceptibil; sesizabil. 3) fig. Care se manifestă deplin; caracterizat prin evidență certă; manifest. /<fr. visible, lat. visibilis

vizibil a. 1. care se poate vedea; 2. fig. evident.

*vizíbil, -ă adj. (lat. visibilis, d. vidére, visum, a vedea). Care se poate vedea: o stea vizibilă cu ochiĭ liberĭ. Care se poate arăta cînd te ducĭ în vizită: boĭeru nu e vizibil azĭ. Fig. Evident, manifest: șarlatanie vizibilă. Adv. Vizibil emoționat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vizibil adj. m., pl. vizibili; f. vizibilă, pl. vizibile

vizibil adj. m., pl. vizibili; f. vizibilă, pl. vizibile

vizibil adj. m., pl. vizibili; f. sg. vizibilă, pl. vizibile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VIZIBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. v. clar. 3. v. evident.

VIZIBIL adj. 1. văzut. (Un obiectiv ~.) 2. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. accentuat, evident, marcat, pronunțat, reliefat. (Vorbea cu un ~ accent străin.)

Vizibil ≠ discret, invizibil, nevizibil

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VIZIBILI- „vizibilitate”. ◊ L. visibilis „care se vede” > fr. visibili- > rom. vizibili-.~metru (v. -metru1), s. n., aparat cu care se determină vizibilitatea.

Intrare: vizibili
vizibili
prefix (I7-P)
  • vizibili
Intrare: vizibil
vizibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vizibil
  • vizibilul
  • vizibilu‑
  • vizibilă
  • vizibila
plural
  • vizibili
  • vizibilii
  • vizibile
  • vizibilele
genitiv-dativ singular
  • vizibil
  • vizibilului
  • vizibile
  • vizibilei
plural
  • vizibili
  • vizibililor
  • vizibile
  • vizibilelor
vocativ singular
plural
vezibil
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
viziblu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vizibile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vizibil, vizibilăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.