2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VIVISECȚIONÁRE, vivisecționări, s. f. Acțiunea de a vivisecționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. vivisecționa.

VIVISECȚIONÁRE, vivisecționări, s. f. Acțiunea de a vivisecționa și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. vivisecționa.

vivisecționare sf [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~nări / E: vivisecționa] Vivisecție (1).

vivisecționare s.f. Acțiunea de a vivisecționa și rezultatul ei. • sil. -ți-o-, pl. -ări. /v. vivisecționa.

VIVISECȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a vivisecționa și rezultatul ei.. [< vivisecționa].

VIVISECȚIONÁ, vivisecționez, vb. I. Tranz. A face disecția unui animal viu pentru studiu. [Pr.: -ți-o-] – După germ. vivisektieren.

vivisecționa vt [At: BUL. FIL. III, 186 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: ns cf ger vivisektieren] A face disecția unui animal viu, în scopuri științifice Si: (nob) a viviseca.

vivisecționa vb. I. tr. A face disecția unui animal viu în scopuri științifice. • sil. -ți-o-. prez.ind. -ez. /<germ. vivisekzieren.

VIVISECȚIONÁ, vivisecționez, vb. I. Tranz. A face disecția unui animal viu, pentru studiu. [Pr.: -ți-o-] – După germ. vivisektieren.

VIVISECȚIONÁ vb. I. tr. A diseca un animal viu pentru studiu. [Pron. -ți-o-. / cf. germ. vivisekzieren].

VIVISECȚIONÁ vb. tr. a face o vivisecție. (după germ. vivisekzieren)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vivisecționáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. vivisecționắrii; pl. vivisecționắri

vivisecționáre s. f. secționare

vivisecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 vivisecționeáză

vivisecționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. vivisecționéz, 3 sg. și pl. vivisecționeáză

Intrare: vivisecționare
vivisecționare substantiv feminin
  • silabație: -ți-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vivisecționare
  • vivisecționarea
plural
  • vivisecționări
  • vivisecționările
genitiv-dativ singular
  • vivisecționări
  • vivisecționării
plural
  • vivisecționări
  • vivisecționărilor
vocativ singular
plural
Intrare: vivisecționa
  • silabație: -ți-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vivisecționa
  • vivisecționare
  • vivisecționat
  • vivisecționatu‑
  • vivisecționând
  • vivisecționându‑
singular plural
  • vivisecționea
  • vivisecționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vivisecționez
(să)
  • vivisecționez
  • vivisecționam
  • vivisecționai
  • vivisecționasem
a II-a (tu)
  • vivisecționezi
(să)
  • vivisecționezi
  • vivisecționai
  • vivisecționași
  • vivisecționaseși
a III-a (el, ea)
  • vivisecționea
(să)
  • vivisecționeze
  • vivisecționa
  • vivisecționă
  • vivisecționase
plural I (noi)
  • vivisecționăm
(să)
  • vivisecționăm
  • vivisecționam
  • vivisecționarăm
  • vivisecționaserăm
  • vivisecționasem
a II-a (voi)
  • vivisecționați
(să)
  • vivisecționați
  • vivisecționați
  • vivisecționarăți
  • vivisecționaserăți
  • vivisecționaseți
a III-a (ei, ele)
  • vivisecționea
(să)
  • vivisecționeze
  • vivisecționau
  • vivisecționa
  • vivisecționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vivisecționare

  • 1. Acțiunea de a vivisecționa și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi vivisecționa
    surse: DEX '09 DN

vivisecționa

  • 1. A face disecția unui animal viu pentru studiu.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: