2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou].

VITÉLLUS s. n. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta. – Din fr., lat. vitellus.

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel.Vițel + suf. -uș.

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel.Vițel + suf. -uș.

vitellus sn [At: ENC. ROM. II, 495 / S și: ~elus / V: (îvr) vitel / E: lat, fr vitellus] Citoplasma oului, constituită dintr-un ansamblu de substanțe proteice și lipidice, din care se dezvoltă embrionul.

vițeluș sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 168 / Pl: ~i / E: vițel + -uș] 1-2 (Șhp) Vițel (1) (mic) Si: (reg) vițelaș (1-2), vițeluț (1-2). 3-4 (Șhp) Vițel (14) (mic). 5 (Reg) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

VITÉLLUS s. n. Nume dat citoplasmei oului, care prin dezvoltare devine embrion. – Din fr., lat. vitellus.

VIȚELÚȘ, vițeluși, s. m. Diminutiv al lui vițel (1). Ți se părea că ești un văcar mic după doi vițeluși gătiți. PAS, Z. I 257. Zburdau prin soare vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VIII 52. Am un vițeluș: Sparge cu cornul, drege cu coada (Acul).

VITÉLLUS s. n. ansamblul substanțelor de rezervă aflate în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. (< fr., lat. vitellus)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vițelúș s. m., pl. vițelúși

vițelúș s. m., pl. vițelúși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: vitellus
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitellus
  • vitellusul
  • vitellusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vitellus
  • vitellusului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vitelus
  • vitelusul
  • vitelusu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • vitelus
  • vitelusului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vițeluș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vițeluș
  • vițelușul
  • vițelușu‑
plural
  • vițeluși
  • vițelușii
genitiv-dativ singular
  • vițeluș
  • vițelușului
plural
  • vițeluși
  • vițelușilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vitellus vitelus

  • 1. Substanță prezentă în ouăle animalelor, din care se formează embrionul, servind ca substanță nutritivă pentru acesta.
    surse: DEX '09 MDN '00 sinonime: gălbenuș

etimologie:

vițeluș

  • 1. Diminutiv al lui vițel.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ți se părea că ești un văcar mic după doi vițeluși gătiți. PAS, Z. I 257.
      surse: DLRLC
    • Zburdau prin soare vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VIII 52.
      surse: DLRLC
    • Am un vițeluș: Sparge cu cornul, drege cu coada (Acul).
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Vițel + sufix -uș.
    surse: DEX '98 DEX '09