3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

viteji [At: MARDARIE, L. 1322/20 / Pzi: ~jesc / E: viteaz] 1-2 vir (Asr) A (se) lupta cu eroism. 3-4 vir (Asr) A da dovadă de curaj (1). 5 vi (Înv; fig; în texte religioase) A depune eforturi deosebite pentru apărarea sau propovăduirea credinței creștine. 6 vi (Fig; înv; în textele religioase) A se strădui să ispitească. 7 vi (În poezia populară) A duce viață de haiduc (7). 8 vr (Fam) A face pe grozavul.

VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A face vitejii, a se lupta vitejește; (popular) a haiduci. Ca să vitejească. Numele să-i crească. ALECSANDRI, P. P. 67.

VITEJÍ, vitejesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A se lupta vitejește; (pop.) a haiduci. – Din viteaz2.

VITEÁZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p. gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S. m. (La pl.; în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĭ.

viteaz, ~ă [At: (a. 1428) DERS / V: (îrg) vet~ / Pl: ~eji, ~eze, (îrg) ~ezi sm, am / E: vsl витѧзь, mg vitéz] 1 sm (Asr) Războinic. 2 sm (Asr) Soldat1 (1). 3 sm (Asr) Erou (2). 4 sm (În Evul Mediu românesc, în sec. XIV-XVI) Luptători călări, îmbrăcați în zale, care, distingându-se în bătălii, se bucurau de beneficii speciale din partea domnului (devenind proprietari de pământ sau dregători în sfatul domnesc) și care formau o categorie militară distinctă în oastea domnească. 5 a Care dă dovadă de eroism în luptă Si: brav (1), eroic (6), (îvp) voinic (19), (înv) valoros (1). 6 a (Pex) Care dă dovadă de mult curaj Si: curajos (1), cutezător (1), dârz (4), îndrăzneț, neînfricat, semeț, (pfm) voinic (20). 7 a (Asr; d. acțiuni ale oamenilor) Vitejesc (3). 8-9 sm, a (Înv; fig; în texte religioase) (Persoană) care depune eforturi deosebite pentru propovăduirea sau apărarea credinței creștine. 10 sm (Reg) Uriaș. 11 sfp (Mtp) Iele.

vitejesc, ~ească a [At: URECHE, L. 89 / V: (înv) ~eze~, (reg) vet~ / Pl: ~ești / E: viteaz + – esc] 1 Caracteristic celor viteji (5). 2 Care se referă la cei viteji (5). 3 Care denotă vitejie (2) Si: eroic (7), (asr) viteaz (7).

VITEÁZ, -Ă, viteji, -ze, adj., s. m. 1. Adj. (Adesea substantivat) Care dă dovadă de curaj în luptă; p. gener. îndrăzneț, dârz, curajos. 2. S. m. (La pl.; în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Stăpân de pământ care primea din partea domnului unele sarcini militare speciale. – Din sl. vitenzĩ.

VITEÁZ1, viteji, s. m. (Învechit și arhaizant) Soldat (recrutat din clasa micilor boieri); ostaș de curte, curtean. Am să te fac miaș de viteji, ca pe Sandomir. DELAVRANCEA, O. II 199.

VITEÁZ2, -Ă, viteji, -ze, adj. Care manifestă bărbăție, curaj, eroism în luptă (v. brav); p. ext. îndrăzneț, inimos, dîrz. La Gron, Debrețin și în Tatra, Lupta pe cîmpii și-n păduri, Cu gîndul să-și apere vatra, Soldatul viteaz din panduri. CORBEA, a. 74. Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de-acolo făcu, falnic: Uite, Nicule, mie nu mi-e frică. REBREANU, R. II 31. Viteaza cătană a venit la înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18. Aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44. ◊ (Substantivat) [împărăteasa amazoanelor] se deosebise în bătălii ca o vitează a vitejilor. ISPIRESCU, U. 49. O! viteze neferice, ai să pieri în cîmpi aice! ALECSANDRI, P. II 13. [Romînii] s-au purtat totdeauna ca niște viteji, au făcut cele mai mari jertfe și au vărsat sîngele pînă la unul pentru apărarea civilizației și a libertății. BĂLCESCU, O. I 50. După război mulți viteji se arată.Fig. Bistrița vitează apele-și înfuriază. ALECSANDRI, P. II 36. ♦ (Rar, despre arme) Mînuit cu vitejie, cu curaj. Ca să-mi tot vîneze Cu arme viteze. TEODORESCU, P. P. 444.

VITEÁZ ~eáză (~éji, ~éze) Care dă dovadă de bărbăție și curaj; plin de curaj; curajos; îndrăzneț; brav; cutezător. /<sl. vitenzi

Mihaiu-Viteazul m. cel mai strălucit domn al Munteniei, fiul lui Pătrașcu cel Bun: în cei opt ani de domnie (1593-1601), el învinse pe Turci la Călugăreni (1594) și coprinse Ardealul (1599) și Moldova (1600); învins în acelaș an la Mirăslău și în curând din nou victorios asupra Ungurilor la Goroslău, Mihaiu fu ucis de oamenii lui Basta (1601) și apoi înmormântat în mănăstirea Dealului. El făcu în 1596 așezământul (legătura lui Mihaiu) ce sancționa rumânia sau șerbia țăranului. V. ordin.

viteaz a. plin de curaj. ║ m. om sau soldat curagios. [Rus. VITĬAZŬ, erou].

viteáz, -ă adj., pl. ejĭ, eze (vsl. vitenzĭ, bg. sîrb. vitez, rus. vitĕazĭ; ung. vitéz). Plin de vitejie, care înfruntă moartea: soldat viteaz. S. m. Eroŭ, luptător, cavaler. – Vitejĭ se numeaŭ călărețiĭ venițĭ cu Dragoș. Strălucita călărime boĭerească a luĭ Ștefan cel Mare se compunea din vitejĭ (Ĭorga, Ist. Arm. Rom. I, 69, 70 și 196). V. voĭnic.

2) vitejésc v. intr. (d. viteaz; vsl. vitenžiti, a învinge). Trăĭesc ca viteaz, fac vitejiĭ. V. refl. Iron. Mă arăt viteaz, mă voĭnicesc (fără să fiu orĭ fără să fie nevoĭe).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

viteáz adj. m., s. m., pl. vitéji; adj. f. viteáză, pl. vitéze

viteáz adj. m., s. m., pl. vitéji; f. sg. viteáză, pl. vitéze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: viteji
verb (V403)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • viteji
  • vitejire
  • vitejit
  • vitejitu‑
  • vitejind
  • vitejindu‑
singular plural
  • vitejește
  • vitejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vitejesc
(să)
  • vitejesc
  • vitejeam
  • vitejii
  • vitejisem
a II-a (tu)
  • vitejești
(să)
  • vitejești
  • vitejeai
  • vitejiși
  • vitejiseși
a III-a (el, ea)
  • vitejește
(să)
  • vitejească
  • vitejea
  • viteji
  • vitejise
plural I (noi)
  • vitejim
(să)
  • vitejim
  • vitejeam
  • vitejirăm
  • vitejiserăm
  • vitejisem
a II-a (voi)
  • vitejiți
(să)
  • vitejiți
  • vitejeați
  • vitejirăți
  • vitejiserăți
  • vitejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vitejesc
(să)
  • vitejească
  • vitejeau
  • viteji
  • vitejiseră
Intrare: viteaz (adj.)
viteaz2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A53)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viteaz
  • viteazul
  • viteazu‑
  • vitea
  • viteaza
plural
  • viteji
  • vitejii
  • viteze
  • vitezele
genitiv-dativ singular
  • viteaz
  • viteazului
  • viteze
  • vitezei
plural
  • viteji
  • vitejilor
  • viteze
  • vitezelor
vocativ singular
plural
Intrare: viteaz (s.m.)
substantiv masculin (M36)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • viteaz
  • viteazul
  • viteazu‑
plural
  • viteji
  • vitejii
genitiv-dativ singular
  • viteaz
  • viteazului
plural
  • viteji
  • vitejilor
vocativ singular
  • viteazule
plural
  • vitejilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

viteji

etimologie:

viteaz (adj.)

  • 1. adesea substantivat Care dă dovadă de curaj în luptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX antonime: fricos laș (adj.) attach_file 9 exemple
    exemple
    • La Gron, Debrețin și în Tatra, Lupta pe cîmpii și-n păduri, Cu gîndul să-și apere vatra, Soldatul viteaz din panduri. CORBEA, A. 74.
      surse: DLRLC
    • Costică însă, viteaz, se înfipse în mijlocul uliței și de-acolo făcu, falnic: Uite, Nicule, mie nu mi-e frică. REBREANU, R. II 31.
      surse: DLRLC
    • Viteaza cătană a venit la înălțatul împărat. RETEGANUL, P. III 18.
      surse: DLRLC
    • Aveți amîndoi suflete viteze. ALECSANDRI, T. II 44.
      surse: DLRLC
    • [împărăteasa amazoanelor] se deosebise în bătălii ca o vitează a vitejilor. ISPIRESCU, U. 49.
      surse: DLRLC
    • O! viteze neferice, ai să pieri în cîmpi aice! ALECSANDRI, P. II 13.
      surse: DLRLC
    • [Românii] s-au purtat totdeauna ca niște viteji, au făcui cele mai mari jertfe și au vărsat sîngele pînă la unul pentru apărarea civilizației și a libertății. BĂLCESCU, O. I 50.
      surse: DLRLC
    • După război mulți viteji se arată.
      surse: DLRLC
    • figurat Bistrița vitează apele-și înfuriază. ALECSANDRI, P. II 36.
      surse: DLRLC

etimologie:

viteaz (s.m.)

etimologie: